marți, 3 aprilie 2012

Am vizitat Roşia Montană

Am dat curs invitaţiei Grupului de Susţinere a Proiectului Roşia Montană, şi pentru o perioadă de două zile am fost în vizită la Roşia Montană. Drumul a fost foarte lung şi un pic obositor, dar s-a meritat. Priveliştea care îti este oferită de la Ploieşti şi până în satul Albac (judeţul Alba), unde am fost cazaţi, este minunată.
Cei care au participat la această la acesastă vizită sunt patru bloggeri : Dragoş Şchiopu (www.haotik.ro), Dragoş Irimia (www.3ditorial.eu), Adrian Rotaru (www.aditza365.blogspot.com) şi eu ; un ziarist : Bogdan Stoica (www.ph-online.ro) ; şi restul listei îmi permit să o completez de la Bogdan : Ana Dragomir – profesor de biologie la Colegiul Naţional Nicolae Iorga din Vălenii de Munte, Lia Voicu – directoare Muzeului Judeţean de Istorie Prahova, Ioan Zidărescu – liderul sindicatului din Consiliul Judeţean Prahova, Mihai Cătălin – inginer geolog, Cezara Sima – asistent social.
Din fericire pentru noi (sau cel putin pentru mine), am fost primul grup ce a vizitat mina Cătălina, ce va face parte din viitorul Muzeu Modern al Mineritului din Roşia Montană. Pentru consolidare şi întreţinerea accesului la Cătălina, lucrează în prezent 42 de muncitori.

Roşia Montană este o comună formată din 16 sate, iar cel mai aproape este chiar Roşia Montană, ce este o comunitate minieră tradiţională. Undeva în susbsolul acestui sat se găseşte unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din Europa.
Proiectul Roşia Montana doreşte să construiască o mină modernă, cu patru cariere si o uzină de prelucrare a aurului şi argintului, ceea ce ar crea peste 2.300 de locuri de muncă pe parcursul etapei de construcţie şi 880 de locuri de muncă în timpul perioadei de exploatare.
Pe lângă asta, încă din anul 2000, RMCG a finanţat programul de cercetare şi conservare a patrimoniului cultural din Roşia Montană.
De ce sunt împotrivă cei de la Protecţia Mediului ?
Prin procesul tehnologic utilizat în extracţia aurului si argintului din Roşia Montană, face parte leşierea – minereul măcinat este introdus în rezervoare închise, împreună cu o soluţie de cianură de sodiu.
În cantităţi mari, cianura este dăunătoare oamenilor. Dar proiectul Roşia Montană este conceput astfel încât să asigure cele mai înalte standarde de siguranţă, atât pentru angajaţi cât şi pentru mediu. Acest procedeu este folosit de app. 500 de mine în toata lumea, însemnând 90%.
Mina de la Roşia Montană va avea încă din prima zi de funcţionare o concentraţie de cianura de 5-7 ppm (părţi pe milion), ceea ce comparativ cu o ceaşcă de cafea care conţine pâna la 6ppm, nu cred că însemnă un pericol pentru oameni sau mediu.
Cianura de sodiu este neutralizata înca înainte de a părăsi uzina. Aceasta se face printr-un procedeu de oxidare (INCO). În urma procesului, concentraţia de cianură se reduce la 5-7 mg/l, sub limita maximă impusă de legislaţia din România şi de cea din Uniunea Europeană.
După neutralizarea cianurii, sterilul de procesare va fi depozitat într-un iaz de decantare, în spatele unui baraj construit din piatră. Acest baraj este proiectat să reziste la un cutremur de 8 grade pe scara Richter şi să reţină două precipitaţii maxim probabile. Probabilitatea ca două precipitaţii maxim probabile să apară într-un interval de 24 de ore este de 1 la 100 milioane de ani.
Din aceasta cauză, adică folosirea cianurii, cei de la RMCG, aşteaptă evaluarea studiului de impact de mediu înca din 2007.
Concluzii
Redeschiderea exploatării miniere de la Roşia Montană presupune investiţii majore din partea Gabriel Resources, de care statul român, din păcate nu va fi niciodată disponibil, deci poate furniza o bază economică durabilă, şi un impact pozitiv în plan social şi asupra mediului.
Proiectul RMCG poate furniza o bază economică pentru dezvoltarea întregii zone, şi determină un impact pozitiv în plan social şi asupra mediului.





(sursa articol)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu