miercuri, 29 februarie 2012

Ardealul pierde teren la capitolul locuri de muncă

În Transilvania, gradul de ocupare a populaţiei a fost, în mod tradiţional, mai mare decât media ţării, însă această tendinţă s-a inversat recent, în special din vina autorităţilor. Numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul lunii decembrie 2011 în Regiunea de Dezvoltare Centru era de 64.959, reprezentând 14,09% din numărul total al celor fără un job, înregistraţi la nivel naţional, potrivit Direcţiei Regionale de Statistică Alba.

Creşterea faţă de luna noiembrie a fost de 2,92%. Regiunea Centru cuprinde judeţele Braşov, Mureş, Alba, Sibiu, Harghita şi Covasna.

Unul din polurile sărăciei din judeţul Alba este comuna Roşia Montană, care este în centrul dezbaterilor publice tocmai pentru faptul că are la dispoziţie soluţia pentru depăşirea crizei sociale, prin începerea exploatării miniere.



Angajarea temporară – o soluţie nesigură
Un exemplu ilustrativ este Constantin Furdui. Este angajat temporar al RMGC, după ce, timp de mai mulţi ani, a fost nevoit să trăiască din pensiile părinţilor, pentru că situaţia socială nu i-a permis să-şi întemeieze o familie.

A lucrat ca miner la RoşiaMin, până în 2006, când mina de stat s-a închis, iar apoi a rămas şomer până anul trecut.

Începerea proiectului minier i-ar permite să-şi facă meseria şi să-şi poată planifica viitorul. "De 2000 de ani aici se face numai minerit – asta au făcut părinţii şi bunicii noştri, asta am învăţat şi noi. Dacă se putea face altceva, făceau alţii demult. Dacă nu se face proiectul, nu ştiu ce va fi, nu mă pot gândi. Va fi foarte rău", spune Furdui. Variantele alternative nu s-au dovedit viabile.

Cei mai mulţi şomeri se găsesc în judeţul Mureş – 14.568, urmat de Alba – 13.228

SPERANŢE
Primăria aşteaptă şi alte investiţii
Primarul Eugen Furdui spune că orice investiţie este binevenită. Proiectul minier afectează doar 20% din suprafaţa comunei, ceea ce înseamnă că, pe restul de 80%, se poate practica orice activitate economică, inclusiv turismul.

ANOFM a raportat, la nivel naţional, o rată a şomajului de 5,26% pentru ianuarie, mai mare cu 0,14% faţă de luna anterioară.

În schimb, cea mai recentă raportare a Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că, în trimestrul al treilea din 2011, rata nu era aşa mare.


joi, 23 februarie 2012

Angajat RMGC: „Ne luam painea din proiectul minier, nu din povesti”

Lumina se aprinde în apartamentul familiei Deoancă la 6 dimineaţa. Aşa a fost dintotdeauna pentru că sunt multe de pregătit la prima oră într-o casă cu trei copii. Un singur lucru s-a schimbat în ultimele luni: Dan nu se mai trezeşte cu spaime legate de ziua care începe. Primul lui gând nu mai este legat de modul în care să câştige câţiva lei cu care, seara, să poată cumpăra strictul necesar în drum spre casă.

De câteva luni, Dan Deoancă, electrician calificat, are un loc de muncă pentru prima dată după cinci ani de căutări şi nesiguranţă. Autobuzul pus la dispoziţie de firmă îl aşteaptă la şapte şi jumătate. Tot autobuzul angajatorului duce spre şcoală şi copiii din zonă, care altfel ar merge kilometri întregi pe jos, indiferent de codurile anunţate de meteorologi. În Abrud, unde locuieşte Dan Deoancă, nu există transport în comun. Dan face naveta invers faţă de cum ne-am aştepta: locuieşte la oraş şi lucrează la ţară, în Roşia Montană. „Fac parte dintr-o echipă de nouă oameni: şase sunt electricieni, iar trei - instalatori. Lucrăm în departamentul de construcţii şi intervenim unde e nevoie de noi, pentru că sunt multe de făcut în zonă de când există un investitor care a început restaurările caselor vechi”, spune Deoancă.

Primul loc de muncă după ani de zile
Investitorul cu pricina e Roşia Montană Gold Corporation, compania care a devenit cel mai mare angajator din zonă. Într-un sat din Apuseni, mineri, electricieni şi instalatori au reuşit să îşi găsească de lucru pentru prima dată după ani de zile. Sunt oameni care au şcoală şi pregătire temeinică pentru o meserie, dar care ani la rând au fost nevoiţi să trăiască la limită. Cumva. Pur şi simplu pentru că nu i-a păsat nimănui de ei. „Singura speranţă era angajarea undeva. Au fost momente, vă rog să mă credeţi, când luam bani împrumut ca să pot cumpăra cele necesare. Şi pe urmă lucram şi iar dădeam şi tot aşa. Am fost ajutat şi de prieteni. Am avut zile şi din alea”, spune Deoancă, fiind conştient de limitele în care până şi prietenii îl puteau ajuta, într-o zonă în care şomajul nu e o întâmplare nefericită, ci o stare generalizată. „Eram mulţi fără lucru până de curând. Şi atunci, ne ajutam între noi. Nu lucram atunci doar ca electrician, făceam tot ce puteam, ca să aduc ceva acasă. Mergeam mai mulţi unde era nevoie de meseriaşi, la o reparaţie, sau în construcţii, plăteam benzina cui ne ducea şi restul banilor îi împărţeam între noi. Nu rămânea mare lucru, dar când nu ai nimic de făcut, când nimeni nu te angajează, ce poţi să faci? Să stai acasă să aştepţi? Să pleci din ţară, să laşi de tot familia?”, spune Dan.

„Vrem doar să muncim”
Sunt vremuri de care Dan nu vrea să-şi amintească. „Vă daţi seama: să munceşti de dimineaţa până seara în pădure, ud şi flămând de multe ori, seara să nu ai unde să te pui, să nu fii acasă, dimineaţa să o iei de la capăt, e foarte greu. Plus că eşti tot plecat. Familia nu mai are nici un sprijin”, explică Dan. Iar odată ajuns acasă, fiecare factură, fiecare întâlnire cu administratorul blocului, fiecare înştiinţare de la primărie legată de impozite era un coşmar. A fost nevoie de luni întregi de muncă stabilă ca să poată ajunge la liman. „Noi, momentan, de aici ne luăm pâinea: din proiectul minier, nu din poveşti. Nu s-a adus nimic în locul mineritului, să putem spune dacă e mai bine. Când toţi angajatorii din zonă sunt o alimentară şi trei buticuri, nu se poate trăi. Pentru că oamenii cer loc de muncă, nu altceva. Nu a venit nimeni să i se dea pe gratis: vrem să muncim”, zice Deoancă, iar în vorbele lui se simte mândria omului priceput în ceea ce face.

Beneficiile, deja vizibile
Viitorul a început să prindă contur de când Dan are loc de muncă. „Băiatului cel mare îi place matematica şi acum mi-am permis să îi iau nişte ore, să înţeleagă mai bine materia. Nu mult, dar câteva ore mi-am permis să îi dau. Acum, vrea să meargă la olimpiadă şi sper să pot să îl susţin”, zâmbeşte Dan, mândru că băiatul vrea acum să se facă profesor de matematică. Schimbările nu se opresc aici; la 39 de ani, soţia lui Dan a reuşit să îşi reia studiile şi merge la facultate. Speră că îşi va găsi, la rândul ei, un loc de muncă, după mulţi ani în care nu a mai putut lucra ca educatoare sau învăţătoare.

„Oamenii nu mai au răbdare”
„Sper ca, acolo sus, cineva să se gândească şi la zona noastră de aici, că altceva decât minerit nu se poate face. Nu mă miră faptul că până la urmă oamenii nu o să mai rabde; nu-i omeneşte să vii să spui că nu-i bun proiectul şi să nu vii cu nimic în schimb. Acum, 500 de familii au un trai decent. Pentru mine îi o linişte când ştiu că mâine mă duc la serviciu; înainte, credeţi-mă, nu dormeam noaptea”, pledează omul, care repetă mereu că nu vrea să se gândească măcar la o lume în care nu ar exista minerit. Închidem reportofonul, iar Dan se întoarce la lucru. Va mai avea zile liniştite cel puţin câteva luni, cât durează şi contractul lui de muncă pe perioadă determinată la Roşia Montană Gold Corporation. Speră – el, şi alte sute de oameni de acolo – ca proiectul minier să pornească. Atunci doar va şti că viitorul lui e asigurat. Lumea lui Dan e cea în care mii de oameni din zona Roşia Montană au un loc de muncă. E lumea în care băiatul cel mare are şansa ca, într-o zi, să ajungă profesor de matematică.

Nu îi înţelege pe cei care protestează
De altfel, cei care l-ar trimite la ciuperci sau împletit coşuri sunt motiv de îngrijorare pentru Dan Deoancă. Nu doar în calitate de om muncitor, cât mai ales de părinte. „Am trei copii, au nouă, 14 şi 15 ani. Şi mă uit la ăştia care vin uneori pe la noi, de vreo două ori pe an, şi spun că n-avem nevoie de proiect. Nu ştiu cum să le zic, că nu vreau să-i jignesc. Tinerii ăştia, care tot urcă la Roşia Montană şi zic că nouă nu ne trebuie, de fapt, proiectul minier, ce model sunt? Când îi văd… Nu pot să înţeleg, ei chiar ne cred pe toţi proşti? Ce merite din viaţa lor îi fac să fie un model pentru copiii noştri?”, se întreabă tatăl, care îşi doreşte un altfel de viitor pentru ai lui.

„La noi în echipă, toţi avem 35-40 de ani, sunt oameni cu vechime în muncă, pricepuţi. Nu suntem începători. Nu poţi să trimiţi un meseriaş cu vechime de 20 de ani să culeagă ciuperci, nu îi înţeleg pe cei care spun aşa ceva. Cred că sunt influenţaţi de undeva, asta zic şi colegii.” - Dan Deoancă


(Sursa articolului)

vineri, 17 februarie 2012

Galerii de 2.000 de ani asteapta turisti

galerie2
În cel mult doi ani, minele romane de la Rosia Montana vor putea fi deschise turistilor cu sprijinul Rosia Montana Gold Corporation. O echipa formata din arheologi francezi a început deja lucrul pentru a reconstitui reteaua de galerii sapate în stinca în urma cu 2.000 de ani. Sectorul vizat este cel cunoscut sub numele de galeria Catalina- Monulesti.
Fondurile companiei miniere au permis începerea amenajarilor turistice, iar startul proiectului minier va fi garantia faptului ca Rosia Montana va avea un viitor si din punct de vedere turistic.
Comori înca nedescoperite
Santierul arheologic din mina Catalina- Monulesti a fost deschis imediat dupa avizul semnat în vara anului 2011 de ministrul Culturii, Kelemen Hunor. La Rosia Montana au fost adusi cei mai buni specialisti din Europa, coordonati de profesorul Beatrice Cauuet, de la Universitatea din Toulouse. Pe baza hartilor, acestia au început reconstructia vechilor galerii romane.
Pina acum, au fost reconstituite galerii în lungime de peste 500 de metri, dispuse pe patru niveluri, la care se adauga zilnic noi descoperiri. „Din datele pe care le avem în prezent, se pare ca mai exista înca o data pe atitea galerii ca cele cunoscute deja. Mergem în toate directiile sa le gasim si facem cartarea în toate colturile galeriilor”, a declarat arhitectul Beatrice Cauuet.
Minele au fost create în timpul ocupatiei romane, la mijlocul anilor 100 dupa Hristos. Înca de atunci, imperialistii foloseau sisteme complexe de drenare a apelor din mine. Semnul distinctiv al sapaturilor romane e galeria cu sectiunea trapezoidala, vizibila si în descoperirile de la Mina Monulesti.
„Aproape ca nu e nevoie de nici o sustinere pentru acest tip de galerie. Cu tehnica folosita atunci nu era nevoie de lemn; la cele mai recente s-a folosit doar lemnul, care putrezeste, si de aceea unele galerii se prabusesc. Astea romane s-au mentinut foarte mult timp”, a spus Alexandru Vulpe, presedintele Comisiei de Arheologie a Academiei Române
O atractie turistica unica
În Europa, exista mine romane în Franta, Anglia, dar si în Peninsula Iberica. Astazi, turistii pot vizita galerii antice doar în Portugalia si Spania. Astfel, Mina Catalina-Monulesti ar putea fi primul obiectiv de acest gen din Estul Europei. „Ceea ce e special în aceasta mina e calitatea conservarii în cazul uneltelor din lemn”, explica Beatrice Cauuet. De altfel, arheologii francezi au gasit nenumarate bucati din tortele utilizate de romani, dar si scari din lemn folosite pentru a interconecta etajele galeriilor. „Aici avem o scara din lemn dintr-o singura bucata, lunga de 5 metri. Romanii le sculptau pentru a realiza scari pe care sa urce”, a explicat arhitectul Beatrice Cauuet.
Model pentru istoria Rosiei
Pe linga semnele din perioada romana, în Catalina-Monulesti exista si urme ale civilizatiei medievale, din secolele XV-XVI, dar si urme recente, din perioada comunista. Toate vor fi conservate si expuse din momentul în care mina va fi introdusa în circuitul turistic. „Eu ma gindesc în primul rind la cum va fi turismul cultural aici, la cum vor intra oamenii, cum vor îmbraca aceste echipamente. Oamenii vor învata foarte mult despre ceea ce a însemnat Rosia Montana din epoca romana si pina în secolul 20, pe viu”, a aratat Razvan Theodorescu, fost ministru al culturii.
Reprezentantii RMGC spun ca galeriile ar putea fi deschise publicului în mai putin de doi ani. În paralel, acestia investesc în reabilitarea cladirilor de patrimoniu din zona protejata a Rosiei Montane. „Ne gindim la un turism cultural, dar si unul montan de agrement. De aceea, vom crea în parteneriat cu Consiliul Local doua hoteluri, în asa fel încit turismul pe care ni-l dorim cu totii sa aiba o baza reala de discutie”, a spus Adrian Gligor, vicepresedinte Patrimoniu RMGC.
Pe lista se afla peste 300 de case vechi din centrul localitatii care vor fi reabilitate si incluse în circuitul turistic. Valoarea totala a investitiilor în patrimoniu depaseste suma de 70 de milioane de euro. „Pe plan mondial, cercetarile arheologice de la Rosia Montana sint de un interes imens si trebuie sa realizam acest lucru. Statul român nu ar fi investit niciodata bani în aceste lucrari”, a declarat Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii.
Ultima sansa pentru galeriile romane
Astazi se mai pastreaza doar portiuni din galeriile romane, pentru ca exploatarile din Evul Mediu si de mai tirziu s-au facut prin prelungirea si largirea galeriilor existente. O mare parte din ele au fost complet distruse în 1970, cind în zona Cetate a fost amenajata o cariera chiar în locul unde se afla un întreg sistem de galerii, denumit „cetatile romane”, fara a se face nici un fel de cercetari, inventariere si conservare in situ, acolo unde era cazul. Cercetarile arheologice finantate de RMGC si amenajarile finantate de companie constituie o ultima sansa pentru conservarea si valorificarea acestor vestigii unice.
O istorie aparte
Rosia Montana este una dintre cele mai vechi localitati din Europa cu traditie în exploatarea metalelor pretioase; atestarea acestei activitati prin celebrele tablite de lut din anul 131 semneaza practic si certificatul oficial de nastere al comunei de astazi. În minele romanilor lucrau sclavi si colonisti, care au amenajat primele galerii pentru extractie de aur si argint. Ei foloseau cele mai eficiente tehnici miniere pentru perioada aceea. Galeriile erau sapate cu ciocanul, dalta si tirnacopul si erau de multe ori ramificate sau chiar supraetajate. Cind roca era foarte dura, peretii stincii se încalzeau cu foc, dupa care erau apoi stropiti cu apa si otet pentru a se raci brusc. Datorita diferentei termice create, se crapau, si apoi, cu tirnacopul, erau desfacute bucatile de roca din care era separat aurul.

miercuri, 15 februarie 2012

Minerii din Roşia Montană au intervenit în zonele sinistrate

Sindicatului Viitorul Mineritului din Roşia Montană a organizat o expediţie de ajutor pentru locuitorii satelor din judeţul Buzău, care, timp de mai multe zile, au fost izolaţi din cauza fenomenelor meteorologice extreme.

Luni, au plecat din zona Apusenilor spre Buzău 40 de oameni. Aceştia au adus şi produse de strictă necesitate pentru sinistraţi – pâine, apă şi conserve, dar şi pături, lanterne.

Cristian Albu, liderul sindicatului, a spus că primele destinaţii vizate au fost Râmnicelu şi Ziduri.

"Vrem să dăm o mână de ajutor semenilor noştri din judeţul Buzău, care au dat de greu din cauza vremii", a spus Cristian Albu, liderul sindicatului.

Acesta a făcut un apel public ca şi alte sindicate să se alăture acţiunii.

marți, 14 februarie 2012

TRAIAN GLIGOR, PRIMARUL DIN BISTRA : "Mineritul în Apuseni poate fi din nou o şansă la o viaţă mai bună a oamenilor"

In ultimii ani, pe fondul accentuarii crizei economice, tot mai multe state (Finlanda, Canada, SUA, Peru, China etc) au luat decizia dezvoltarii sectorului minier, fapt care a contribuit la crearea a mii de locuri de munca si la acoperirea unor imense deficite bugetare. Din pacate, desi Romania detine zacaminte minerale importante, Guvernul de la Bucuresti a evitat sa ia o decizie in privinta dezvoltarii acestui sector de activitate. Astfel, tot mai multe zone in care minele au fost inchise se zbat acum in saracie. 


Unul dintre exemple este comuna Bistra, situată pe cursul mijlociu al râului Arieş, cunoscuta ca fiind una din localitatile din Apuseni in care mineritul a fost ocupatia de baza a oamenilor. Atestata documentar încă de la 1437 si cunoscută fiind ca “sat cnezial”, condus de cneazul de Bezere, Bistra are la ora actuala o populaţie de circa 5200 locuitori şi are în componenţă 35 de sate care se întind pe o suprafaţă de 132 kilometri pătraţi. "Chiar dacă avem obiective turistice aici şi o infrastructură prielnică, localnicii nu ar putea trăi din turism, nu este o alternativă”, spune primarul, Traian Gligor (foto), care provine dintr-o familie de mineri cu opt copii. 

Absolvent al Facultăţii de Roboţi Industriali din cadrul Universităţii Tehnice Cluj şi al Facultatii de Cadastru din cadrul Universităţii Tehnice Timişoara, primarul sustine ca "in trecut la Bistra se putea vorbi de minerit, astăzi însă această ocupaţie de bază aproape că a dispărut". "Într-o ţară aflată într-o permanentă criză economică, investiţiile sunt mici si prin urmare toţi avem de suferit. Cetăţenii nu au unde munci, iar la bugetul local veniturile sunt infime. Ocupaţia de bază a locuitorilor este în prezent prelucrarea primară a lemnului, agricultura, creşterea animalelor şi comerţul, spune Gligor. El sustine ca până la închiderea minelor din zonă, activitatea de bază în rândul locuitorilor comunei Bistra era mineritul. 


"Oamenii noştri lucrau la minele de la Roşia Montană, Haneş, Roşia Poieni şi Baia de Arieş. Mineritul în Apuseni poate fi din nou o şansă la o viaţă mai bună a oamenilor de aici. Şi eu sunt fiu de miner şi nu cred că există vreo familie aici în zona noastră care să nu fi avut vreun miner", sustine Gligor, care a adaugat ca sustine neconditionat "orice proiect minier care respectă legislaţia de mediu" si, implicit proiectul minier de la Rosia Montana.


 “În aceste vremuri tulburi pentru economia României, orice investiţie, ca cea a RMGC, este binevenită. Avem nevoie de investiţii ale unor companii serioase, româneşti şi străine. Avem nevoie de locuri de muncă. Trebuie să revigorăm economia acestei ţări. În concluzie, orice investiţie care creează locuri de muncă, lucrează transparent şi în conformitate cu toate legile acestei ţări şi cu normele europene privind protecţia mediului este binevenită”, a conchis Traian Gligor, facand referire la necesitatea demararii proiectului minier propus de RMGC. 


(Sursa articolului)

luni, 6 februarie 2012

Moţii cer o decizie în privinţa proiectului de la Roşia Montană

Locuitorii Munţilor Apuseni spun că s-a săturat de amânarea la nesfârşit a investiţiilor din domeniul minier, care ar putea genera mii de locuri de muncă, în plină criză economică. Un exemplu ar fi protestul organizat săptămâna trecută de către minerii din Roşia Montană şi din localităţile învecinate, care le cer guvernanţilor avizarea proiectului minier propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).

„Nu vrem ca un cuvânt să stea în calea miilor de locuri de muncă"
Conform locuitorilor, motivul principal pentru care îşi doresc începerea proiectului este simplu: crearea de locuri de muncă. Acestea le vor putea asigura un trai decent familiilor lor. Decizia pentru Roşia Montană nu va fi luată, însă, la faţa locului. Proiectul se află la momentul actual în proces de avizare la Ministerul Mediului. Deşi oficialii Ministerului au declarat recent că vor acorda aviz favorabil proiectului dacă acesta respectă toate standardele  naţionale şi internaţionale în vigoare, există încă în societate temeri nejustificate legate de utilizarea cianurii în minerit.
„Acum câteva zile, peste 1.500 de oameni au ieşit în stradă la Roşia Montană, să-şi ceară dreptul la muncă în minerit, pentru că asta e activitatea tradiţională în zonă. Vrem să facem minerit modern la Roşia Montană aşa cum se face în Suedia, în Finlanda, ţări despre care toată lumea ştie că le pasă de mediu. Acum se vorbeşte la Bruxelles de cianură de parcă numai la Roşia Montană ar urma să se folosească. În România s-a folosit cianura 50 de ani, dar nimeni nu vorbeşte despre asta. Folosită cu responsabilitate şi în acord cu standardele Uniunii Europene, tehnologia e sigură şi performantă. Nu vrem ca un cuvânt să stea în calea miilor de locuri de muncă pe care le putem avea!", a explicat Cristian Albu, preşedintele Sindicatului Viitorul Mineritului din Roşia Montană.
Cianura este utilizată în multe industrii
 Departe de a fi un caz izolat, utilizarea cianurii în minerit este o metodă practică în deplină siguranţă la scară largă, în 90% din ţările care au resurse aurifere. Faptul că şi în România este utilizată cianura în minerit nu este o noutate. Ce poate se ştie mai puţin este că mineritul metalifer nu este principalul domeniu de utilizare al cianurilor. Potrivit statisticilor oficiale, în 2011 au fost importate aproape 22,5 tone de cianuri, iar până la jumătatea acestui an urmează să fie introduse în ţară alte 16 tone. Conform datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică (INS), cantitatea importată poate fi chiar mai mare decât cea contabilizată, deoarece „pentru comerţul intracomunitar nu se fac estimări pentru cantităţile importate de operatorii economici aflaţi sub pragurile Intrastat (300.000 lei)", potrivit INS. Industria metalurgică şi cea chimică sunt printre cei mai mari consumatori de cianuri din România.
În lista furnizată de INS, întocmită după codurile CAEN din declaraţiile vamale, se regăsesc firme ce au ca obiect de activitate comerţul, tratarea şi acoperirea metalelor, operaţiuni de mecanică generală şi fabricarea altor produse organice de bază. Principalele ţări de proveninenţă ale importurilor de cianură de anul acesta sunt Franţa, Italia, Spania şi Germania.
Comisia Europeană încurajează mineritul
Referitor strict la minerit, Comisia Europeana (CE) a subliniat în mai multe rânduri că nu are în plan o legislaţie pentru interzicerea utilizarii cianurilor în această ramură industrială, pe motiv că o astfel de măsură nu este justificată prin raţiuni legate de protecţia mediului sau de sănătate. „Legislaţia existentă, cu precădere în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor din industria extractivă (Directiva 2006/21/CE ) include cereri precise şi stricte care ar trebui sa poată asigura nivelul de siguranţă adecvat al facilităţilor din industria extractivă", au afirmat reprezentaţii CE.
Nu există alternative la cianură
Executivul de la Bruxelles afirmă că nu exista alternative adecvate utilizării cianurii la extracţia de aur. „În majoritatea depozitelor europene, aurul este amestecat cu alte metale, ceea ce înseamnă că este necesară aplicarea unei metode de separare. Interdicţia generală a utilizării cianurii în minerit ar implica închiderea minelor existente şi care operează în baza unor standarde stringente definite prin Directiva 21 din 2006, lucru care ar afecta numărul de locuri de muncă, fără a aduce o valoare adăugată suplimentară în ceea ce priveşte protejarea mediului sau a sănătăţii. O interdicţie totală a utilizării cianurilor în minerit ar implica, aşadar, stoparea extracţiilor la nivel european şi, pe cale de consecinţă, o creştere a importurilor de aur făcute deseori din ţări cu standarde sociale şi de mediu mai scăzute",  mai afirmă Comisia.
(Sursa articolului)

joi, 2 februarie 2012

Centrul de relaţii comunitare la Bucium

Localnicii din comuna Bucium îsi pot exprima sugestiile, observatiile, dar si îngrijorarile, cu privire la proiectul minier Rosia Montana direct la sediul Centrului de Relatii Comunitare deschis special pentru ei în localitatea din inima Apusenilor.
“Pentru a fi mai aproape de comunitatea de acolo si pentru a raspunde nevoilor de informare în legatura cu Proiectul Rosia Montana, compania Rosia Montana Gold Corporation a deschis un Centru de Relatii Comunitare la Bucium. Centrul din comuna Bucium face parte dintre proiectele RMGC si urmareste stabilirea unei relatii directe si strinse între companie si localnici. Rosia Montana Gold Corporation doreste sa contribuie activ la dezvoltarea sustenabila a zonei, invitind locuitorii comunei Bucium la dialog permanent”, a precizat primarul comunei Bucium, Cornel Napau.
“Informarea, consultarea, implicarea comunitatilor si a autoritatilor locale din zona de influenta a proiectului minier propus la Rosia Montana în luarea deciziilor constituie atit o obligatie pentru compania noastra, cit si una dintre valorile pe care se bazeaza întreaga noastra activitate. Dorim sa îmbunatatim permanent si legatura cu localnicii din comuna Bucium”, declara Claudia Buruiana, manager Conformitate Stramutare în cadrul companiei Rosia Montana Gold Corporation.
Andreia Marciuc, referent al Centrului de Relatii Comunitare din Bucium spune ca pina acum au trecut pragul acestui centru citeva sute de persoane, în special localnici. Acestia au fost interesati de mai multe aspecte ale investitiei miniere propuse la Rosia Montana - siguranta barajului si a iazului de decantare, modul de utilizare al cianurii, tehnologia folosita în procesul de exploatare etc. Cei mai multi însa se intereseaza de momentul demararii proiectului minier si de posibilitatile de angajare în cadrul companiei Rosia Montana Gold Corporation.
“Acest Centru de Relatii Comunitare apartinind companiei Rosia Montana Gold Corporation functioneaza în sediul Primariei comunei Bucium si aici locuitorii comunei noastre se pot informa asupra viitorului proiect minier de la Rosia Montana. Oamenii din comuna, atunci cind ne trec pragul pentru a-si rezolva diferite probleme, au astfel posibilitatea de a se informa direct de la reprezentantii companiei asupra unor aspecte legate de aceasta investitie si despre beneficiile ei. În cadrul acestui centru se primesc cereri pentru viitoarele angajari care vor avea loc în cadrul companiei, buciumanii nemaifiind nevoiti sa parcurga zeci de kilometri pina la sediul din Rosia Montana”, spune Cornel Napau, primarul comunei Bucium.
“Consider înfiintarea acestui Centru de Relatii Comunitare ca fiind benefica. Chiar si eu am avut curiozitatea sa particip la o dezbatere publica organizata în acest centru. De acum înainte cred ca oamenii de aici au ocazia de a se informa direct de la sursa, de la reprezentantii companiei si nu vor mai da crezare zvonurilor. Majoritatea locuitorilor comunei Bucium se declara multumiti de utilitatea acestui centru si de informatiile primite”, este de parere si Marcela David, consilier local.
Initiativa binevenita
“Initiativa companiei de a deschide acest centru în comuna noastra este binevenita. Astfel, comunitatea din Bucium are posibilitatea de a se informa direct de la specialistii companiei cu privire la proiectul minier de la Rosia Montana. Am avut ocazia sa particip si la o dezbatere publica organizata de aceasta companie, în urma careia am reusit sa înteleg foarte multe lucruri si aspecte ale acestui proiect, pe care nu le stiam ori nu le puteam întelege. Foarte multa lume stia pina acum ceva despre acest proiect doar din zvonuri, astazi însa le recomand sa participe la aceste dezbateri si sa se informeze direct de la sursa. Si eu am avut la început unele temeri, îndeosebi legate de poluare, de cianura, însa acum mintea îmi este limpede, acest proiect nu poate fi un pericol. Am lucrat de mai multe ori ca sezonier în Germania. Proiectul ar trebui sa demareze cit mai curind pentru a nu mai fi nevoiti sa ne parasim familiile si sa muncim în strainatate”, crede Petru Duna din Bucium.
Interes ...fara teama
“Înca de la înfiintarea acestui centru îi trec pragul aproape saptaminal. Îmi doresc un loc de munca, dar sint interesata si de procedeul de exploatare a minereului. Daca pina acum aveam temeri destul de mari, astazi va pot spune ca nu mai am nici o teama. Am reusit sa aflu toate aspectele legate de prepararea minereurilor, de fluxul tehnologic, de siguranta iazului de decantare. Toti oamenii ar trebui sa se informeze de la acest centru pentru a avea o imagine corecta despre acest proiect. Multi cetateni nu s-au informat direct de la sursa, stiu cite ceva despre acest proiect doar din zvonuri, din discutii private”, este de parere Dana Mirza, localnica Bucium. Majoritatea localnicilor din comuna Bucium sustin investitia în minerit de la Rosia Montana si asteapta cu nerabdare deschiderea minei.
Benefic...
Ioan Nicoara- localnic Bucium: “Am lucrat în cadrul companiei timp de 4 ani si am venit la acest centru pentru a-mi depune o noua cerere de angajare. Este benefic ca a fost deschis acest centru în comuna noastra, pina acum am fost nevoit sa merg la Rosia Montana pentru a ma informa si pentru a-mi depune o cerere de angajare. Astazi m-am putut informa chiar de la acest centru, de la reprezentantul companiei. Bine ar fi ca aceasta companie sa extinda prospectiunile si aici la Bucium. Oamenii de aici traiesc la coada vacii, înainte traiau din minerit. Nu au oamenii de ce sa se teama, se tem doar cei care nu sint informati corect”.
Informare...
Eugenia Macavei-localnica Bucium: “Am venit la acest centru de relatii comunitare pentru a ma informa despre stadiul acestui proiect minier. Copiii mei lucreaza în Italia, au plecat de linga noi pentru a-si cistiga o piine. Peste doar doua zile voi pleca alaturi de sotul meu în Italia pentru a-i vizita, m-au rugat sa ma interesez ce sanse ar avea daca s-ar întoarce acasa. Astazi am depus si doua cereri de angajare, pentru fiica si ginerele meu. Sper ca odata cu demararea acestui proiect minier sa fim din nou o familie mare. Nu am nici o temere legata de acest proiect, de folosirea cianurii. Si aici la Bucium s-a folosit cianura si aici exista halde de minereu, nimeni nu a murit, acum oamenii nu mor din cauza poluarii, mor din cauza saraciei”. Angajatii Centrului de Relatii Comunitare RMGC din Bucium au vizitat toate gospodariile din comuna, au purtat discutii cu oamenii pentru a afla opinia lor în ceea ce priveste proiectul minier si le-au oferit materiale informative.
Cristi FLESCHIN