În ediţia din 11 mai, am publicat povestea Marietei Cobori, în vârstă de 51 de ani, care a reufuzat să-şi vândă proprietatea către Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), compania ce intenţionează să dezvolte proiectul minier de la Roşia Montană. În schimb, fraţii şi-au vândut partea către Gold, iar mama a ales să se mute cu unul dintre ei, astfel că relaţiile de familie s-au stricat, iar femeia nu a mai văzut-o pe cea care i-a dat viaţă până când a murit.
Astăzi vom prezenta povestea Sandei Lungu, pe care o cunoaştem dintr-unul din clipurile RMGC.
În episodul următor, vom face un popas în satul Corna (comuna Roşia Montană), locul unde compania intenţionează să amplaseze lacul cu cianuri, dacă începe exploatarea minieră.
Frumuseţea peisajului de la Roşia Montană este izbitoare.
Masivele Cârnic şi Orlea, care intră în aria de exploatare prevăzută de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), sunt clasate drept monumente istorice.
Exploatarea la suprafaţă, propusă de companie, ar conduce la dispariţia masivelor, ar avea loc o modificare de relief.
Aşa cum este astăzi concepută afacerea, ne obligă să alegem între peisaj şi aurul de dedesubt. Este nefiresc, iar alternativa impusă poate fi, de fapt, evitată.
Cel mai normal ar fi să vrem aurul, păstrând frumuseţea peisajului. Nu ar trebui să alegem ori una, ori alta.
Le putem avea pe ambele.
Tehnologia modernă este suficent de dezvoltată, astfel încât să asigure acest obiectiv.
Dacă nu este, o putem crea.
Muntele poate fi sfredelit, fără să fie distrus.
Pe Alin Croitoru, tânărul de 24 de ani ce apare într-una din reclamele RMGC, l-am cunoscut întâmplător în centrul istoric din Roşia Montană. Galant, îmbrăcat la patru ace, afişând preocuparea unui om ce tocmai a încheiat o zi istovitoare la birou, se îndrepta spre maşina lui roşie, gata de drum. L-am "prins" după ce se urcase deja la volan şi i-am propus să ne întâlnim, când are timp, să discutăm.
Zâmbind nestăpânit şi plin de satisfacţie, m-a întrebat: "Sunteţi pro sau contra proiectului minier de la Roşia Montană? Trebuie să mă interesez întâi care este poziţia ziarului BURSA faţă de proiect, apoi, nu ştiu, mai vedem..."
L-am întrebat dacă lucrează pentru Gold, mi-a spus că da, undeva la departamentul administrativ, apoi a rămas că ne mai auzim.
Mai mult succes am avut la Sanda Lungu, doamna care afirmă, într-una din reclamele pentru companie, că, pentru a-şi completa veniturile, croşetează şosete şi face prăjituri. Am găsit-o plantând flori în grădină. Foarte primitoare, a acceptat să discutăm pe loc.
"Proiectul de exploatare minieră nu ar fi doar în beneficiul roşienilor, ci al tuturor românilor. Sperăm să dea drumul repede la proiect, avem nevoie de locuri de munca!", îmi spune hotârât.
Din noiembrie anul trecut, femeia lucrează pentru biserica romano-catolică, care o plăteşte cu 700 de lei pe lună, şi îşi doreşte ca, pe viitor, să primească un job la Gold: "O să angajeze pe toată lumea din zonă, nu numai pe mine. Am purtat discuţii cu cei de la companie, dar mi-au spus că nu au cum să mă angajeze deocamdată. Întâi trebuie să înceapă mineritul. Pot să muncesc la cantină, la magazie, la curăţenie... Orice aş putea să lucrez! La biserică mă duc în fiecare zi, trag clopotele, fac curăţenie interior-exterior..."
O întreb dacă nu este îngrijorată că aproape 80% dintre locuitorii Roşiei Montane au plecat deja din sat, potrivit spuselor localnicilor, fapt ce îi poate pune în pericol job-ul la biserică, finanţată de enoriaşi. Îmi răspunde că biserica îşi permite să o plătească: "Altfel nu-mi mai făcea contract de muncă. În octombrie anul trecut am luat primul salariu. Înainte a fost foarte greu...(oftează). Nu aveam casă, locuiam cu chirie. Când proprietarul a vândut casa, noi ne-am mutat aici, în casa aceas-ta, care este proprietatea bisericii, în urmă cu aproape zece ani. Înainte, mă ocupam tot de biserică, împreună cu alte femei, care acum au plecat. Atunci nu aveam salariu. În schimb, puteam să locuiesc aici fără să plătesc. Părintele este un om cu suflet, m-a văzut femeie singură, mamă a doi copii, şi m-a ajutat".
Îi spun apoi că lăcaşul de cult, pe care compania vrea să-l prezerve, dacă începe exploatările, este situat exact în apropierea carierei. Afirmă că nu-şi face grji: "Aici, unde locuiesc, este zonă protejată, deci nu o să fim afectaţi. Şi biserica este în zona protejată, aici, în pădure. Compania va folosi o tehnologie modernă. Vă daţi seama că toţi ochii sunt asupra noastră!".
Convinsă că doar prin minerit se pot crea locuri de muncă în Roşia Montană, Sanda Lungu mi-a spus că, deşi vin turişti în zonă, aceştia pleacă repede: "Vin mulţi turişti, mă solicită să vadă biserica...Se uită în biserică, apoi mă întreabă la ce oră este autobuz, să plece...sau mă întreabă dacă este cazare. Este o pensiune aici, la Bolog, dar nu este suficient pentru atâţia turişti câţi vin. Eugen David şi Gruber au şi ei două pensiuni, care clar nu fac faţă".
Ca să faci afaceri în turism, trebuie să ai bani, şi ca să ai bani, trebuie să ai un serviciu, afirmă femeia, explicând, simplist: "Nu ai serviciu, nu poţi face o căbănuţă, o pensiune. Tot la bani şi la locuri de muncă ajungem".
Sanda Lungu m-a lămurit că îşi dorea de mult să "iasă în faţă" să spună că are nevoie de loc de muncă, astfel că a ajuns să facă reclamă pentru companie, contra unei sume "nesemnificative".
Volubilă din fire, îmi spune, cu entuziasm, că roşienii o salută şi o pupă când o întâlnesc pe stradă, bucuroşi că a transmis lumii necazurile lor.
În final, o întreb dacă o să-i lipsească munţii din Roşia Montană, în caz că încep exploatările la suprafaţă. Îmi răspunde că mai dor îi este de un trai decent, în care să nu ducă grija zilei de mâine.
(sursa articol)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu