luni, 19 decembrie 2011

Patrulaterul aurifer are resurse de şapte miliarde de dolari

În patrulaterul aurifer, zonă situată între Roşia Montană, Bucium, Baia de Arieş, Almaş, Stănija şi Brad, zac neexploatate peste 30.000 tone cupru, 100 tone de aur, 1.000 tone de argint şi 100.000 de plumb, conform datelor ANMR.


Dacă ar fi prelucrate ar aduce un beneficiu net de peste cinci miliarde de dolari. Şi aceste date doar din rezultatele explorărilor făcute până acum. Specialiştii susţin că dacă RMGC, companie româno-canadiană care de 12 ani aşteaptă avizele guvernamentale ar trece la implementarea proiectului, adică la exploatare, marii investitori în domeniu ar primi un semnal de deschidere şi ar aduce tehnologie avansată pentru cercetările geologice, altfel decât le-a făcut statul. Rezervele sunt mult mai mari decât cele cunoscute.
Nu mi-aş fi amintit de aceste resurse în valoare de peste şapte miliarde de dolari dacă n-aş fi urmărit aseară reportajul Antenei 1 făcut în Senegal; Gambia, Guineea Bissau, acolo unde omul de afaceri român Ovidiu Tender a reuşit să concesioneze zeci de mii de kilometri pătraţi. În Bissau are în stăpânire toată suprafaţa ţării, asta ca rezultat al memorandumului semnat recent cu guvernul ţării africane. Omul de afaceri atât de hulit în propria ţară, de-o modestie rară pentru un milionar, a reuşit prin firma sa Prospecţiuni S.A: să devanseze mari corporaţii mondiale ca Exxon Mobile, Shell, British Petroleum, numai prin profesionalismul echipei sale formate în aproape 20 de ani. Când minele de stat falimentau, iar Petrom înregistra un million de dolari pierdere pe zi, specialiştii români ai firmei sale forau peste mări şi ţări. România a avut una dintre cele mai puternice şcoli de explorare şi de prelucrare a ţiţeiului după deschiderea la Lucăceşti-Bacău a primei rafinării din lume, atestate documentar, condusă de N. Choss în anul 1840 şi M.Heimsohn în 1844. Astăzi, oameni care n-au construit nimic pozează în salvatorii unei naţiuni bogate la resurse, dar prost administrate. O ţară care nu are elite pare o ţară fără cap.
Dacă în Africa taxa de exploatare nu există, la noi e de 25.000 de lei pe kilometru pătrat. Şi doar în patrulaterul aurifer sunt 2.500 de kmp. Dacă punem la socoteală şi redevenţa de 4%, statul ar câştiga câteva milioane de dolari pe lună. În plus prin redeschiderea minelor, pentru care există deja peţitori, vreo 20.000 de locuitori ar ieşi din şomaj şi nu cu salarii ca la stat. Recent, am trecut prin Crucea, localitate în care statul exploatează unica mină de uraniu. Salariile nu depăşesc 1600 de lei. La cele private, minerii s-ar bucura nu numai de condiţii mai avantajoase tehnologic, dar şi material.
Practica a demonstrate-o. Ovidiu Tender este primit în Africa de reprezentanţii statelor ca un salvator. De ce a preferat continental negru? Simplu, pentru că are facilităţi mai bune şi mai multă linişte. Acasă, este hărţuit. Şi nu i se oferă niciun avantaj. În istoria poporului român boierii erau respectaţi. Frédéric Damé, în celebra sa carte memorialistică spunea că slugile acelor vremi se sinucideau după ce le mureau stăpânii. Românii au avut un cult pentru boieri, drept dovadă că în limba română îşi păstrează şi azi nealterată forţa simbolică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu