Rosia a fost sedusa, violata si abandonata

ProTv a difuzat, în cadrul emisiunii România te iubesc, o emisiune despre Roșia Montană.
Destul de interesant și de nepartinic, sunt prezentate ambele părți. Îmi place că se spune despre pârâul acela toxic din sat, prezentat drept o mare atracție turistică, dar în care dacă bagi mâna, ai șanse să se topească la fel ca în desene animate.

De ce zic că Roșia e sedusă și violată?
Priviți puțin imaginile de mai jos.
Aceștia sunt pașnicii susținători ai taberei anti RMGC. Oamenii care, cu piepturile goale, vor apăra avuția comunei în fața rapacilor RMGC. Dealtfel sunt extrem de convins că la Roșia Montană e plin de șpraiuri colorate, cu care țăranii își însemnează vacile, când le duc la pășune, șpraiuri împrumutate luptătorilor pentru libertate. Oh wait, ăia nu au măcar o budă în sat, deci cel mai probabil au venit de la susținătorii capitaliști. Are bani Soros…

Între timp, tabăra RMGC construiește, reabilitează, dă locuri de muncă oamenilor, care altfel ar trebui, conform celor din tabăra MUIE, să trăiască din culesul ciupercilor.
Da, e corect, e bine și uman.
(sursa articol)

2000 de ani de minerit, scosi la lumina la Rosia Montana

“Roșia Montană este fundamentală ca importanță pentru istoria mineritului românesc și a celui european. Pentru istoria românească este de două ori importantă: arată, simplificând lucrurile, de ce au trecut romanii Dunărea, romanii care aveau o lege nescrisă – ei nu treceau nici o frontieră naturală.” – Răzvan Theodorescu, istoric, membru al Academiei Române.

“Romanii se opreau la Dunăre, la Rin, la Atlantic, la Sahara, la Tigru și la Eufrat. Au trecut Dunărea pentru acest aur, într-un moment în care era nevoie de aur în Imperiul Roman. Pentru istoria generală europeană este foarte important. Pentru istoria românească, măcar și faptul că la Roșia Montană mineritul îl făceau sub-dunărenii, nu îl făceau dacii, ne arată cât am trăit cu iluzia că strămoșii noștri erau specialiști în minerit. Nu ei erau specialiști în minerit, alții se ocupau cu asta, in cadrul Imperiului Roman.

Săpăturile de la Roșia Montană au arătat o mulțime de lucruri noi. Este cea mai mare campanie arheologică care s-a făcut în România contemporană”, a mai declarat dl. Theodorescu in cadrul unui simpozion organizat la Universitatea “1 Decebrie 1918” din Alba Iulia, unde au fost prezentate descoperirile arheologice recente de la Roșia Montană.

În ultimii zece ani, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a demarat și finanțat, după cum confirmă și respectatul istoric Răzvan Theordorescu, cea mai amplă campanie arheologică din istoria recentă a României. Într-o zonă remarcabilă prin continuitatea mineritului de-a lungul a două mii de ani, RMGC a adus la lumină, literalmente, bucăți întregi de istorie și poveste ce se întind ca durată istorică de la Roma antică, la Imperiul Habsburgic și apoi la România Modernă.

Povestea aurului începe în secolul al II-lea după Hristos, în perioada în care Dacia era situată sub ocupație romană. Primii exploratori ai adâncurilor la Roșia Montană au fost de origine iliro-dalmată, mineri pricepuți aduși de romani pentru a deschide galerii (sau cuniculi, cum erau numite în latină) în căutarea aurului.
Inițial, exploatarea se făcea cu metode extrem de simple: tunele de formă trapezoidală, cu o înălțime de 2 metri și o lățime de 1-1,2 metri erau săpate în căutarea filoanelor de aur, în acea vreme extrem de bogate. Cu ciocanul și dalta, minerii din perioada de început a exploatării aurului de la Roșia Montană au săpat sute de metri de galerii, la adâncimi care uimesc chiar și după standardele de astăzi. Structura și amploarea săpăturilor din perioada romană este impresionantă: galeriile nu erau în nici un caz simple, ci mai ales ramificate și supraetajate.

Logistica unei astfel de operațiuni necesita foarte multă atenție și un nivel de tehnologie foarte ridicat pentru acea perioadă: galeriile trebuiau ventilate, mina trebuia susținută cu bârne din lemn în punctele instabile, iar apa trebuia evacuată, fie prin utilizarea unor roți speciale, dotate cu o serie de cupe, fie manual.

O echipă de arheologi minieri de la Universitatea din Toulouse a fost încredințată de Roșia Montană Gold Corporation cu sarcina de a scoate la lumină vestigiile din galeriile ce străpung munții din localitatea minieră. Condusă de dr. Beatrice Cauuet, profesor în arheologie minieră la Universitatea din Toulouse, echipa de experți francezi explorează galeriile pe baza unor hărți produse în secolul al XIX-lea de către ingineri austro-ungari. În urma eforturilor echipei internaționale, în următorii ani va fi deschisă vizitatorilor galeria Cătălina-Monulești, una dintre cele mai vechi și cele mai importante din întreaga regiune din punct de vedere istoric.
“Atunci când am vizitat situl pentru prima dată în anul 2003, am descoperit de două ori mai multe galerii decât erau marcate pe hărțile austro-ungare. În plus, există părți care apar pe hărți dar încă nu le-am descoperit”, a declarat dr. Beatrice Cauuet.

“Nu există foarte multe mine romane care să poată fi vizitate in-situ în Europa. Costă foarte mult să le menții sigure pentru turiști și pentru cercetători. Aici putem reconstitui viața minerilor din antichitate pe baza obiectelor pe care le descoperim în fiecare zi.” – Beatrice Cauuet.
„Descoperirea in-situ a acestui ansamblu coerent de artefacte de epocă romană este deosebit de importantă. Se conturează în acest fel un ansamblu unitar şi coerent de vestigii ce vor constitui o atracţie turistică deosebită în viitorul muzeu al mineritului pe care RMGC s-a angajat să îl amenajeze în sectorul Cătălina-Monuleşti. Acest perimetru minier va putea fi vizitat în condiţii de siguranţă deplină, iar vizitatorii vor avea ocazia să descopere calitatea inginerească deosebită a minerilor romani, atât din perspectiva lucrărilor miniere propriu-zise (galerii trapezoidale, planuri înclinate), cât şi a amenajărilor şi instalaţiilor utilizate în subteran în vederea asigurării securităţii (armături), circulaţiei (scări monoxile etc.) şi a evacuării apelor subterane”, subliniază dr. Beatrice Cauuet, specialist în arheologie minieră și coordonatorul lucrărilor de cercetare.

“Lucrările de redeschidere au început în anul 2001, dar am intrat în faza de cercetare arheologică abia în anul 2011. A durat atât de mult pentru că redeschiderea s-a făcut pe o lungime de 366 de metri, care erau total colmatați. Odată descoperite galeriile romane și moderne, arheologii au preluat comanda și au început cercetarea de detaliu. Investițiile în cercetare se ridică la 15 milioane de dolari, până în prezent.” – Adrian Gligor, Vicepreședinte Patrimoniu și Dezvoltare Durabilă la RMGC.
În ciuda acestor costuri, povestea aurului merită spusă. Din descoperirile de până acum, dar și din izvoarele scrise rămase din acea perioadă, știm, de exemplu, că minereul, odată scos la suprafață, era pisat și apoi filtrat cu ajutorul unei scânduri acoperite cu lână, care separa sterilul de metalul prețios.

Din perioada romană, dar și mai târziu, o altă metodă de exploatare era încălzirea unor porțiuni de rocă foarte dure, dar bogate în aur. Odată aduse la o temperatură foarte înaltă, rocile erau fisurate prin șoc termic, prin contactul cu apa rece aruncată de mineri.
Exploatarea a continuat prin aceste metode pe tot parcursul Evului Mediu și chiar până în perioada modernă, de către localnici. Izvoarele istorice dispar odată cu retragerea Aureliană, după cum epxlică Adrian Gligor,: “Prima fază de exploatare a fost cea din perioada romană, după care avem exploatare în secolele XII-XIII-XIV, nu mare ca și amploare și bazată pe galeriile romane.
Industria minieră a fost reluată la scară industrială în secolul al XVIII-lea, de când avem și tăurile pe care le puteți vizita, politici ale administrației locale, ale Imperiului Austro-Ungar. O alta perioada importanta este cea de dupa 1948, de după naționalizare, când începe mineritul subteran la scară mare. În 1972 a început exploatarea zăcământului în carieră deschisă.”

Cercetarea arheologică a fost evaluată în termeni laudativi de către David Jennings, CEO la Oxford Archaeology, o prestigioasă organizație britanică non-profit care a fost responsabilă de monitorizarea independentă a cercetărilor arheologice de la Roșia Montană: “În domeniul moștenirii istorice, în acest moment, este întotdeauna o dezbatere aprinsa despre ce aspecte istorice pot fi păstrate in-situ și ce aspecte pot fi înregistrate științific, deoarece au o valoare mai redusă. Singurul context în care poate fi plasată discuția este cel al dezvoltării durabile.

În mod clar, discuția despre minerit și sustenabilitate este una semnificativă, una în care sectorul minier este angajat. În cazul proiectului de la Roșia Montană, trebuie să ne întrebăm dacă vestigiile istorice care nu vor fi conservate in-situ au fost înregistrate corespunzător din punct de vedere științific. Cred că s-a văzut în acest proiect că acest lucru a fost făcut. S-au făcut schimbări semnificative la proiectul minier pentru a putea păstra zone de valoare arheologică excepțională.
Principalul studiu despre minele romane din Spania listează mai mult de 500 de situri miniere din acea perioadă. În marea majoritate a cazurilor, minele nu au fost explorate arheologic. Roșia Montană este un caz excepțional tocmai pentru că a avut parte de studii științifice. Este dificil să faci comparații exacte cu alte situri deoarece acolo nu s-a făcut o cercetare științifică. După cum ați văzut și din munca profesorului Cauuet, explorarea arheologică subterană este extrem de scumpă”.

Cred că ceea ce avem este semnificativ, altfel nu ar fi nevoie să facem toate aceste lucrări arheologice. Pe o scară de la 1 la 5, este Roșia Montană un sit excepțional? “Nu, nu cred că este. Nu cred că acest caz poate fi susținut. Dar, este important să studiem zona științific, ar oferi publicului oportunități importante pentru a afla despre mineritul în perioada romană? Da.”
Odată finalizate lucrările de la galeria Cătălina-Monulești, în câțiva ani, situl va putea fi vizitat de către oricine este interesat de istoria veche a României și de mineritul în antichitate.
(sursa articol)

Sanda Lungu: După ce am apărut la TV, lumea mă pupă pe stradă!

Ziarul BURSA a iniţiat o excursie de documentare la Roşia Montană, din care au rezultat câteva articole ce relatează poveşti ale oamenilor, fapte de la faţa locului.
     În ediţia din 11 mai, am publicat povestea Marietei Cobori, în vârstă de 51 de ani, care a reufuzat să-şi vândă proprietatea către Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), compania ce intenţionează să dezvolte proiectul minier de la Roşia Montană. În schimb, fraţii şi-au vândut partea către Gold, iar mama a ales să se mute cu unul dintre ei, astfel că relaţiile de familie s-au stricat, iar femeia nu a mai văzut-o pe cea care i-a dat viaţă până când a murit.

     Astăzi vom prezenta povestea Sandei Lungu, pe care o cunoaştem dintr-unul din clipurile RMGC.
     În episodul următor, vom face un popas în satul Corna (comuna Roşia Montană), locul unde compania intenţionează să amplaseze lacul cu cianuri, dacă începe exploatarea minieră.
     Frumuseţea peisajului de la Roşia Montană este izbitoare.
     Masivele Cârnic şi Orlea, care intră în aria de exploatare prevăzută de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), sunt clasate drept monumente istorice.
     Exploatarea la suprafaţă, propusă de companie, ar conduce la dispariţia masivelor, ar avea loc o modificare de relief.

     Aşa cum este astăzi concepută afacerea, ne obligă să alegem între peisaj şi aurul de dedesubt. Este nefiresc, iar alternativa impusă poate fi, de fapt, evitată.
     Cel mai normal ar fi să vrem aurul, păstrând frumuseţea peisajului. Nu ar trebui să alegem ori una, ori alta.
     Le putem avea pe ambele.
     Tehnologia modernă este suficent de dezvoltată, astfel încât să asigure acest obiectiv.
     Dacă nu este, o putem crea.
     Muntele poate fi sfredelit, fără să fie distrus.

       Pe Alin Croitoru, tânărul de 24 de ani ce apare într-una din reclamele RMGC, l-am cunoscut întâmplător în centrul istoric din Roşia Montană. Galant, îmbrăcat la patru ace, afişând preocuparea unui om ce tocmai a încheiat o zi istovitoare la birou, se îndrepta spre maşina lui roşie, gata de drum. L-am "prins" după ce se urcase deja la volan şi i-am propus să ne întâlnim, când are timp, să discutăm.

     Zâmbind nestăpânit şi plin de satisfacţie, m-a întrebat: "Sunteţi pro sau contra proiectului minier de la Roşia Montană? Trebuie să mă interesez întâi care este poziţia ziarului BURSA faţă de proiect, apoi, nu ştiu, mai vedem..."
     L-am întrebat dacă lucrează pentru Gold, mi-a spus că da, undeva la departamentul administrativ, apoi a rămas că ne mai auzim.
     Mai mult succes am avut la Sanda Lungu, doamna care afirmă, într-una din reclamele pentru companie, că, pentru a-şi completa veniturile, croşetează şosete şi face prăjituri. Am găsit-o plantând flori în grădină. Foarte primitoare, a acceptat să discutăm pe loc.

     "Proiectul de exploatare minieră nu ar fi doar în beneficiul roşienilor, ci al tuturor românilor. Sperăm să dea drumul repede la proiect, avem nevoie de locuri de munca!", îmi spune hotârât.
     Din noiembrie anul trecut, femeia lucrează pentru biserica romano-catolică, care o plăteşte cu 700 de lei pe lună, şi îşi doreşte ca, pe viitor, să primească un job la Gold: "O să angajeze pe toată lumea din zonă, nu numai pe mine. Am purtat discuţii cu cei de la companie, dar mi-au spus că nu au cum să mă angajeze deocamdată. Întâi trebuie să înceapă mineritul. Pot să muncesc la cantină, la magazie, la curăţenie... Orice aş putea să lucrez! La biserică mă duc în fiecare zi, trag clopotele, fac curăţenie interior-exterior..."

     O întreb dacă nu este îngrijorată că aproape 80% dintre locuitorii Roşiei Montane au plecat deja din sat, potrivit spuselor localnicilor, fapt ce îi poate pune în pericol job-ul la biserică, finanţată de enoriaşi. Îmi răspunde că biserica îşi permite să o plătească: "Altfel nu-mi mai făcea contract de muncă. În octombrie anul trecut am luat primul salariu. Înainte a fost foarte greu...(oftează). Nu aveam casă, locuiam cu chirie. Când proprietarul a vândut casa, noi ne-am mutat aici, în casa aceas-ta, care este proprietatea bisericii, în urmă cu aproape zece ani. Înainte, mă ocupam tot de biserică, împreună cu alte femei, care acum au plecat. Atunci nu aveam salariu. În schimb, puteam să locuiesc aici fără să plătesc. Părintele este un om cu suflet, m-a văzut femeie singură, mamă a doi copii, şi m-a ajutat".

     Îi spun apoi că lăcaşul de cult, pe care compania vrea să-l prezerve, dacă începe exploatările, este situat exact în apropierea carierei. Afirmă că nu-şi face grji: "Aici, unde locuiesc, este zonă protejată, deci nu o să fim afectaţi. Şi biserica este în zona protejată, aici, în pădure. Compania va folosi o tehnologie modernă. Vă daţi seama că toţi ochii sunt asupra noastră!".

     Convinsă că doar prin minerit se pot crea locuri de muncă în Roşia Montană, Sanda Lungu mi-a spus că, deşi vin turişti în zonă, aceştia pleacă repede: "Vin mulţi turişti, mă solicită să vadă biserica...Se uită în biserică, apoi mă întreabă la ce oră este autobuz, să plece...sau mă întreabă dacă este cazare. Este o pensiune aici, la Bolog, dar nu este suficient pentru atâţia turişti câţi vin. Eugen David şi Gruber au şi ei două pensiuni, care clar nu fac faţă".
     Ca să faci afaceri în turism, trebuie să ai bani, şi ca să ai bani, trebuie să ai un serviciu, afirmă femeia, explicând, simplist: "Nu ai serviciu, nu poţi face o căbănuţă, o pensiune. Tot la bani şi la locuri de muncă ajungem".

     Sanda Lungu m-a lămurit că îşi dorea de mult să "iasă în faţă" să spună că are nevoie de loc de muncă, astfel că a ajuns să facă reclamă pentru companie, contra unei sume "nesemnificative".
     Volubilă din fire, îmi spune, cu entuziasm, că roşienii o salută şi o pupă când o întâlnesc pe stradă, bucuroşi că a transmis lumii necazurile lor.
     În final, o întreb dacă o să-i lipsească munţii din Roşia Montană, în caz că încep exploatările la suprafaţă. Îmi răspunde că mai dor îi este de un trai decent, în care să nu ducă grija zilei de mâine.
(sursa articol)

VIRGIL NARIŢA – ALEGEŢI UN PRIMAR PUTERNIC ŞI HOTĂRÂT

Platforma prgram a USL pentru Roşia Montană:

1. Susţinerea mineritului

2. Susţinem proiectul minier dacă respectă legea, proprietatea şi mediul şi creează locuri de muncă

3. Creăm cel puţin un loc de muncă pentru fiecare familie din Roşia Montană, stabil şi bine plătit

4. În termen de 90 de zile, Roşia Montană va deveni cea mai curată şi mai bine gospodărită comună din Apuseni

5. Modernizarea şi introducerea încălzirii centrale în toate şcolile şi grădiniţele din comună

6. Sprijinirea lăcaşelor de cult din comună şi introducerea încălzirii centrale

7. Materiale de construcţii pentru familiile cu probleme sociale

8. Accesarea fondurilor europene nerambursabile

9. Introducerea apei curente în toate localităţile comunei

10. Concesionarea de teren destinat construcţiilor

11. Întâlniri periodice cu comunitatea, în toate satele din Roşia Montană, pentru consultări, ori de câte ori trebuie să fie luată o decizie

12. Asigurarea transportului elevilor la şcoli, precum şi a localnicilor în oraşele Abrud şi Câmpeni
În zona Roşia Montană – Ţarină, Bălmoşeşti, Blideşti, Corna şi Bunta


1. Garantăm respectarea proprietăţii şi în acelaşi timp ne luăm angajamentul de a face demersuri pentru reînceperea negocierii cu fiecare proprietar în parte

2. Nu vor rămâne case izolate, chiar dacă nu se află în limita proiectului

3. Asfaltarea tuturor străzilor din zona protejată

4. Modernizarea tuturor drumurilor care fac legătura cu celelalte sate din comună

5. Regândirea activităţii sportive (sporturi tradiţionale, fotbal, popice, schi)

6. Modernizarea şi popularea lacurilor, modernizarea drumurilor de acces, amenajarea unor zone de agrement

7. Modernizarea şi pietruirea drumurilor din satele comunei

8. Restaurarea şi întreţinerea monumentelor istorice din Roşia Montană

Echipa de consilieri locali ai USL Roşia Montană:
1. NARIŢA Virgil Nicolae; 2. BURIAN Toma; 3. NAPĂU Aurel Iulian; 4. ONEŢ Valentin Cristian; 5. BOIA Lucian Gheorghe; 6. LEPEDEAN Ştefan; 7. IOSIF Benon Lucian; 8. OAIDA Florin; 9. BENDEA Ioan; 10. VĂDAN Marius; 11. PANTIR Dorinel; 12. CULDA Dorin; 13. GLIGOR Cristina; 14. PĂCURAR Daniel.
(sursa articol)

Rosia Montana - o mina de aur din care toti incearca sa stoarca bani

Avem o comoara. Ce facem cu ea? La "Romania, te iubesc!" vorbim despre Rosia Montana. Cat va castiga statul roman daca va porni exploatarea, dar si care sunt pericolele, sunt intrebari la care vom afla raspunsul duminica.

La Rosia Montana, in timp ce unii se cearta, altii incearca sa profite la maximum si sa faca bani.
In ultimii ani, zeci de vile si chiar blocuri, in realitate niste machete de lemn, au aparut pe locul unde ar trebui sa fie exploatarea. Au fost construite ilegal, in speranta ca intr-o zi vor valora enorm.

Casele sunt puse pe bolovani, fara fundatie, sunt niste machete, si clar ca nu au fost construite pentru a se locui in ele, ci pentru a fi vandute companiei miniere. Unele au fost construite chiar sub liniile de inalta tensiune, langa fosta cariera Cetate.

Mai mult, au fost construite si blocuri. Cu trei etaje, tot din scandura. Butaforie, ca pe un platou de filmare, pe locul unde compania are are poiectat un drum.
Duminica, la "Romania, te iubesc!", aflati cat se cere pe o casa in Rosia Montana. Cati au plecat din zona si cati au ramas.

La "Romania, te iubesc!" va spunem cat aur mai este la Rosia Montana si care sunt disputele din jurul acestei bogatii. Duminica vorbim si de poluarea din zona.
Care ar fi beneficiile pentru statul roman, dar care sunt si pericolele daca se va scoate aur de la Rosia Montana, aflati duminica, la "Romania, te iubesc!".
(sursa articol)

Cele mai interesante lucruri pe care NU le ştii despre aur

Fie că eşti un purtător de bijuterii din aur sau un iubitor al sportului care îi admiră pe cei care cuceresc medalia de aur într-o competiţie importantă, există, cu siguranţă, câteva lucruri foarte interesante pe care nu le ştii despre metalul preţios.



Şi cum trăieşti într-o ţară binecuvântată cu un important zăcământ de aur, la Roşia Montană - unde se estimează un zăcământ de 314 tone de aur, cel mai mare identificat până în prezent în Uniunea Europeană - ar fi şi păcat să nu ştii totul despre metalul care continuă să fascineze omenirea.

    •    Aurul este reciclat încă de când oamenii l-au descoperit pentru prima dată. Chiar şi astăzi, o parte din bijuteriile pe care le purtăm conţin părţi din metalul preţios extras din monedele şi artefactele antice

    •    Originea provenienţei aurului pe planeta noastră pare a fi un bombardament de meteoriţi, care ar fi avut loc acum mai mult de 200 de milioane de ani.

    •    Aztecii numeau aurul "excrementul zeilor". La vremea aceea, pentru azteci, aurul era mai puţin valoros decât penele, moneda pe care ei o foloseau.

    •    Puritatea aurului se măsoară în carate. Cuvântul provine din grecescul keration, care denumea pomul de roşcovă. Seminţele acestui pom se credea în acea perioadă că ar avea aceeaşi greutate, astfel că o monedă de aur pur trebuia să cântărească 24 de seminţe de roşcovă. De aici, 24 de carate a devenit măsura aurului pur. Aurul de 18 carate este considerat pur în proporţie de 75 %.

    •    În acest moment, se crede că 80 % din aurul aflat pe planeta noastră este încă în subsol, aşteptând să fie extras.

    •    Medaliile olimpice de aur acordate sportivilor în 1912 erau făcute în totalitate din aur. Acum, medaliile care premiază campionii trebuie să fie acoperite în şase grame de aur.

    •    Incaşii spuneau despre aur că reprezintă "lacrimile Soarelui"

    •    Grecii credeau că aurul este o combinaţie solidă dintre apă şi razele Soarelui

    •    Cuvântul "aur" provine din latinescul "aurum", care însemna "răsărit strălucitor". Există o legătură şi cu Aurora, numele zeiţei răsăritului.

    •    Acum un obicei întâlnit în întreaga lume, realizarea de bijuterii din aur s-a întâmplat pentru prima dată în Egipt.

    •    Conform cifrelor publicate de Consiliul Mondial al Aurului (World Gold Council), cei mai mari producători de aur la nivel mondial sunt Africa de Sud, China, Australia și Statele Unite, iar India este cel mai mare consumator de aur, urmată îndeaproape de China.
(sursa articol)

EXCLUSIV : ROMÂNIA ARE 6.000 DE TONE DE AUR

ADICĂ 250 DE MILIARDE DE EURO! SECRETELE ZĂCĂMINTELOR DE AUR DIN ROMÂNIA VÂNDUTE PE 10.000 DE DOLARI

Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor preţioase. “Ocupăm locul cinci în lume la extracţie, în decursul istoriei”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării. Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Şi aceasta în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă.
Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiţie multimilenară.
Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoşii noştri cunoşteau metalurgia aurului.
Suntem pe locul cinci în lume
“Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât poporul român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialişti, nu ne întreabă nimeni nimic”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur.


«ŢARA NOASTRA PRIMESTE PREA PUTIN PENTRU ZACAMINTELE PE CARE LE CONCESIONEAZA»

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

“Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul”, ne-a spus prof. Gheorghe Popescu. De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%.


GUVERNUL A SECRETIZAT MODUL DE CONCESIONARE A REZERVELOR NATURALE

Dr. ing. Neagu Florea, fost director al Institutului de Cercetări Miniere, proiectantul câtorva mine de aur din Munţii Apuseni în anii ‘70, susţine că dacă până în 1989, mineritul aurului era foarte dezvoltat, după Revoluţie, producţia a scăzut necontenit, astfel că din anul 2005, România nu a mai scos nici un gram de aur din minele proprii, pe care le-a închis. Motivaţia oficială a fost că zăcămintele sunt epuizate.
Cu toate acestea, însă, conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în ultimii ani, opt firme străine au primit licenţe de explorare şi exploatare pentru aur în ţara noastră, exact pe zonele unde, oficial, nu mai existau zăcăminte. Libertatea a publicat un articol amplu pe această temă. Jurnaliştii Libertăţii au cerut atunci ANRM detalii despre licenţele primite de aceste firme. Răspuns ANRM: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria surselor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Menţionăm că aceste contracte pe bunuri publice, adică zăcămintele naţionale, nu pot fi secretizate, deoarece conţin informaţii de interes public, conform Legii 544/2001.


SECRETELE ZACAMINTELOR DE AUR DIN ROMÂNIA VÂNDUTE PE 10.000 DE DOLARI

Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicaţia: “Au avut hărţile geologice ale statului român”, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu (foto mic).
Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” - adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni - dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp. “Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate.
Oficial s-a spus că sunt epuizate”, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în “patrulaterul aurului”.
Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.


250 de tone, doar la Roşia Montană
.
Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit - punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate…

Cum?

«Încă este mult aur în subteran»
“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.


PRIMA HARTĂ A «BOGĂŢIILOR» ROMÂNEŞTI DATEAZĂ DIN 1925

În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant.
Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti.
În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul. Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari…


PRIVATIZAREA REZERVELOR ESTE TINUTA «LA SECRET»

Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.


Datorie externă, 92,1 miliarde €
În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor, Băncii Naţionale publicate cu patru luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.

Record pentru preţul aurului
Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua, metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.
(sursa articol)