Roșia Montană: mineritul aduce dezvoltare

La Alba Iulia s-a desfăşurat evenimentul Business Tour, care are ca scop valorificarea oportunităţilor de investiţii ale diverselor zone cu potenţial de dezvoltare din România.

Teritoriul judeţului Alba este renumit pentru resursele naturale din zonă (zăcăminte aurifere, piatră pentru materiale de construcţii, sare, lemn etc),  care atrag numeroşi investitori, atât naţionali, dar mai ales internaţionali. Ei au investit în diferitele industrii locale, contribuind astfel la dezvoltarea economică a zonei. Unul dintre aceşti investitori este Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Proiectul minier demarat în judeţ generează locuri de muncă pentru populaţia din zonă, contribuind astfel la dezvoltarea economiei locale şi, implicit, la dezvoltarea economică a întregii ţări, susţin reprezentanţii companiei.

Dragoş Tănase, directorul RMGC, consideră că mineritul este un domeniu care generează impact economic major, deoarece duce la crearea altor investiţii, odată cu exploatarea acestui domeniu.

"Pe lângă aceste mine va apărea o serie întreagă de IMM-uri. Vă dau câteva exemple: am angajat câteva sute de oameni în Roşia Montană, imediat cum i-am angajat a apărut un nou magazin, fără ca noi să facem ceva, a apărut un mic bar în Roşia Montană. S-au mai angajat astfel 6,7, 10 oameni şi tot aşa, după ce am angajat 200 de oameni la noi. Pe termen lung, evident că în momentul în care îţi creşte puterea de cumpărare, oamenii vin de la sine, nu trebuie să faci nimic. Mă întâlnesc cu oameni, de exmplu la Alba Iulia m-am întâlnit cu oameni care-mi spuneau că au făcut termopane pentru o clădire din Roşia Montană pentru că noi am mers mai departe cu un anumit proiect", a declarat Dragoş Tănase.

Invitaţii evenimentului Business Tour au discutat despre potenţialul de dezvoltare a judeţului Alba şi măsuri economice necesare progresului economic, prin crearea de locuri de muncă şi stimularea investitorilor. Şi preşedintele Patronatului IMM-urilor din Blaj, Valeriu Stânea, consideră proiectul de la Roşia Montană ca fiind o oportunitatea deosebită de dezvoltare a judeţului Alba.

"Am participat la multe acţiuni ale Roşia Montană şi mi-am dat seama că este o oportunitate deosebită pentru relansarea zonei noastre în domeniul economic. (...) Asemenea oportunităţi nu trebuie pierdute. Noi la Blaj, la patronatul IMM-urilor am deschis zilele trecute un punct de informare pentru acest proiect excelent Roşia Montană, pentru că am studiat toate aspectele, atât cele pozitive cât şi cele negative şi, categoric, întăresc avantajele în lansarea acestui proiect", a declarat Valeriu Stânea.

Alte subiecte abordate în cadrul evenimentului, în afară de valorificarea resurselor naturale, au fost investiţiile turistice, în special prin dezvoltarea turismului cultural, de aventură şi agroturismul, dar şi promovarea unor obiective turistice în patrimoniul UNESCO.
(sursa articol)

Cine sunt CĂUTĂTORII DE AUR din România ultimilor 13 ani. HARTA locurilor unde ar putea începe exploatarea metalului preţios

În ultimii 13 ani nu mai puţin de 25 de companii din toată lumea, la care se adaugă şi statul român, prin firmele deţinute de Ministerul Economiei, au căutat aur pe teritoriul României.

Localităţi precum Certej (judeţul Hunedoara), Bucium (Alba), Tăuţii Magherăuş (Maramureş), Baia de Criş (Hunedoara), Roşia Montană (Alba) şi Rovina (Hunedoara) sunt doar câteva dintre zonele unde sunt situate cele 150 de perimetre unde diverse firme au săpat după aur în ultimul deceniu, după cum rezultă din datele furnizate gândul de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM).

Cele mai importante cantităţi de aur au fost găsite, de-a lungul anilor, în aşa-numitul patrulater aurifer al României. Este vorba de o zonă din Munţii Apuseni, care cuprinde minele din zona Roşia Montană, Bucium, Baia de Arieş, Almaş, Brad şi Săcărâmb.

De aproximativ şase ani, în România nu a mai fost extras niciun gram de aur, toate minele de aur fiind închise înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, a declarat pentru gândulAlexandru Pătruţi, preşedintele ANRM.

Care a fost producţia de concentrate aurifere a României, cum a fost ea valorificată, care sunt firmele care vor să caute aur în România şi cât ar câştiga statul român dacă proiectul de la Roşia Montană ar
demara sunt doar câteva dintre întrebările la care gândul îşi propune să răspundă în cele ce urmează.

Producţie de 730.000 de concentrate aurifere, în şapte ani

"Datele privind producţia anuală de aur a României nu sunt publice", ne-a declarat Alexandru Pătruţi.

Însă în strategia industriei miniere a României pentru perioada 2008-2020 se arată că între 1990 şi 2006 producţia de concentrate aurifere în România a fost în total de 729.800 de tone, la care s-au adăugat 12.453 de tone de nămoluri aurifere.

Evoluţia producţiei miniere în perioada 1990-2006:

Sursă: Strategia Industriei Miniere 2008 - 2020

Destinaţia producţiei miniere, începând cu anul 1999:

În patru ani, România a exportat 3,55 tone de nămol aurifer şi 240 de kg de pirite aurifere. Din 1999 până în 2006, pe piaţa internă a fost valorificată o producţie de concentrate aurifere de circa 25,6 de tone, reiese din calcule gândul pe baza datelor strategiei Ministerului Economiei.

Sursă: Strategia Industriei Miniere 2008 - 2020
La export au ajuns, între 1999 şi 2002, circa 3,55 de tone de nămol aurifer şi 0,24 tone de pirite aurifere.

"Ca urmare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată în 2004, privind regimul metalelor preţioase în România, cu modificările ulterioare şi a ordinului Ministrului Industriei şi Resurselor nr. 391/2003, s-a aprobat exportul de concentrate neferoase şi metale preţioase subvenţionate. În perioada 2000 - 2004 uzinele metalurgice de prelucrare a concentratelor de minereuri neferoase şi-au sistat activitatea şi, ca atare, produsele miniere respective au fost valorificate la export", se precizează în strategia Ministerului Economiei.

Miza: 40 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere

În ceea ce priveşte resursele minerale aflate în "diverse stadii de cunoaştere, care pot fi exploatate cu actualele tehnologii miniere", acestea sunt evaluate la 40 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere, conform strategiei industriei miniere a României 2008-2020.

În plus, la rubrica "nivelul intervenţiei statului", în dreptul minereurilor auro-argentifere se precizează că acesta este "foarte mare, prin acordarea de subvenţii pentru exploatare, transferuri sociale, alocaţii de capital şi eşalonarea datoriilor către furnizorii de energie electrică".

Cum vor evolua preţurile aurului şi argintului:

Preţul unei uncii de aur (echivalentul a 31,10 grame) este estimat să ajungă de la 1.772 dolari în 2012, la 1.816 dolari în 2013, ca apoi să scadă la 1.292 dolari pe uncie până în 2017, potrivit Eldorado Gold.

La argint preţul unei uncii este de 35,30 dolari şi va scădea până în 2017 la 21,75 dolari.

Sursa: Eldorado Gold

Cine caută aur

Pe scurt, o firmă care vrea să caute aur poate solicita mai întâi, de la ANRM, un permis de prospecţiuni, ulterior poate obţine o licenţă de explorare şi în final, dacă sondările au fost încununate de succes, poate obţine o licenţă de exploatare.

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat, din 1999 până în prezent, un număr de 113 permise de prospecţiuni şi 37 de licenţe de explorare pentru minereuri auro-argentifere. Dintre acestea în prezent mai sunt în vigoare, potrivit datelor remise gândul de ANRM, un permis de prospecţiuni (pentru Deva Gold - perimetrul Certej Nord) şi patru licenţe de explorare (una pentru Samax România - perimetrul Rovina şi trei pentru Romaltyn Exploration SRL, în perimetrele Cămărzana Nord, Aluniş Pitra Handal şi Poprad).

În plus, există trei licenţe de exploatare a aurului pe teritoriul României pentru companiile Roşia Montană Gold Corporation, Deva Gold şi Romaltyn. Toate cele trei companii aşteaptă să obţină avizele necesare pentru a începe exploatarea efectivă. Procedeul de extracţie a aurului, în cazul celor trei companii, are la bază cianurarea.

De la Roşia Montană ar putea fi extrase 250 de tone de aur, la Certej s-ar putea extrage circa 50 de tone, iar din sterilul din iazul de decantare de la Baia Mare se estimează că ar putea fi extrase 4 tone de aur, potrivit stirileprotv.ro.

- Roşia Montană Gold Corporation are ca acţionar principal compania canadiană Gabriel Resources, Deva Gold este controlată de grupul canadian Eldorado Gold, iar Romaltyn de Romaltyn Ltd, înregistrată în Insula Man.

- Romaltyn Exploration SRL, care este controlat de Romaltyn Ltd., a obţinut la finele anului 2010 o pierdere de 37.620 de lei, având un număr mediu opt salariaţi în 2010, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor.

- Samax România este înregistrată în Baia Mare şi a avut la finele anului 2010 un profit de 1.650 de lei, cu 39 de salariaţi, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

Între căutătorii de aur din România, de-a lungul timpului, s-au numărat companii precum AMRO Gold, Eurasian Minerals, Wega Mining, Exchange Minerals, Barrick Gold, Minera Andes Inc şi Greek Romanian American Exploration. Acestea nu mai au însă în prezent permise de prospecţiuni sau licenţe de explorare în vigoare, reiese din datele ANRM. Harghita, Maramureş, Suceava, Alba, Caraş Severin, Bistriţa Năsăud, Tulcea, Arad, Sălaj şi Timiş sunt judeţele "scormonite" în căutarea filoanelor de aur.

Pierderi de 1,7 miliarde de dolari

Decizia privind închiderea minelor din România a fost luată din cauza pierderilor înregistrate în sector. În perioada 1990-2007, statul a cheltuit pentru susţinerea întregului sectorul minier suma de 6,15 miliarde de dolari, din care 4,12 miliarde dolari pentru subvenţii, se arată în Strategia Industriei miniere din 2008-2020. Pierderile din exploatare per total sector minier erau de 1,7 miliarde de dolari.

Un alt motiv pentru închiderea minelor de aur l-a reprezentat şi faptul că Banca Naţională a României nu a mai cumpărat, din anul 2001, aur de pe piaţa internă.

"Banca Naţională a României a sistat, din anul 2001, cumpărarea aurului rezultat din prelucrarea concentratelor, respectiv de la agenţii economici autohtoni", se mai arată în strategia minieră, lucru confirmat pentru gândul şi de Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.

Calitatea zăcămintelor, la limita inferioară

Pe de altă parte, calitatea zăcămintelor de resurse minerale din România este la "limita inferioară".

"Condiţiile geominiere şi caracteristicile mineralogice ale zăcămintelor din România sunt complexe, iar parametrii privind calitatea se situează la limita inferioară, raportat la calitatea zăcămintelor similare exploatate în prezent pe plan mondial, cu tehnologii performante şi cu productivităţi de 5-12 ori mai mari", se mai arată în strategia menţionată.

România, pe locul 33 în lume din punct de vedere al rezervei de aur a băncii centrale

Pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu ar vrea ca o bună parte din aurul extras din Munţii Apuseni să se ducă la BNR, care n-a mai cumpărat însă aur din 2001.

BNR deţine în rezerve o cantitate de 103,7 tone de aur, reprezentând 10,7% din totalul rezervelor, 
ocupând locul 33 într-un clasament care cuprinde 100 de ţări din lume, realizat de World Gold Council.

Din acest punct de vedere România depăşeşte state precum Polonia (102 tone), Danemarca (66,5 tone), Finlanda (49,1 tone), Ungaria (3,1 tone). Pe primul loc în lume din punct de vedere al rezervelor oficiale de aur se află SUA, ( 8.133 tone), Germania (3.396 tone) şi Franţa (2.435 tone).

Cât câştigă statul român din afacerea Roşia Montană

"Investiţia totală este de 2 miliarde de dolari pe care o investeşte în totalitate asociatul cu capital privat. Dacă se vinde tot aurul şi argintul de la Roşia Montană, asta înseamnă vreo 7,5 miliarde de dolari. Din astea 7,5 miliarde, cam 4,2 miliarde intră în economia României, 1,8 miliarde intră la bugetul de stat local, judeţean, din taxe şi redevenţe miniere şi profitul pe care îl face acţionarul este de 1,3 miliarde de dolari. Este sau nu profitabil?", se intreabă Cristian Hostiuc, directorul editorial al Ziarului Financiar, potrivit stirileprotv.

La rândul său, Eldorado Gold vrea să investească la Certej circa 270 de milioane de dolari şi să extragă în medie, anual, începând din 2015, peste 4 tone de aur şi 20,5 tone de argint. Durata de exploatare a minei de la Certej este preconizată la 12 ani.

Preşedintele Băsescu şi-a exprimat, în mai multe rânduri, susţinerea pentru demararea proiectului Roşia Montană, menţionând totodată şi proiectul de la Certej. Unul dintre avantajele demarării acestor proiecte amintite de preşedinte este legat de crearea de locuri de muncă.

Circa 500 de noi locuri de muncă

Referindu-se la locurile de muncă ce ar urma să fie create în cazul exploatării de aur de la Certej, viceprimarul comunei Certeju de Sus, Ioan Mihai Iancu, a declarat pentru gândul că în primă fază s-ar crea 800 de locuri de muncă, iar după doi ani numărul ar urma să scadă la 500 de locuri de muncă.

"În planul lor, în primii doi ani, în faza de construcţie a şantierului, vor fi create 800 de locuri de muncă, iar ulterior, după începerea efectivă a exploatării, numărul de locuri de muncă va scădea până la 500. Este mai puţin faţă de 1.500 de locuri de muncă, atât câte erau la vechea mină (închisă în 2006-2007-n.red.), dar acest lucru se explică prin faptul că tehnologia care va fi utilizată este mai nouă şi necesită mai puţini angajaţi", a explicat pentru gândul viceprimarul comunei Certeju de Sus, Ioan Mihai Iancu.

Iancu spune că va fi nevoie de muncitori necalificati, tâmplari, electricieni, şoferi de toate categoriile, mecanici pe utilaje grele etc.

"Datorită concentraţiilor mari de cianură, această apă poate fi periculoasă dacă pătrunde în mediu"

Obţinerea aurului se va face pe baza unor proceduri pe bază de cianuri, atât în cazul Roşia Montană, cât şi în cazul Deva Gold şi Romaltyn, după cum ne-au precizat surse din ANRM.

"Extragerea aurului şi argintului se realizează în prezenţa unei soluţii concentrate de cianură şi reactivi. Datorită concentraţiilor mari de cianură, această apă poate fi periculoasă dacă pătrunde în mediu. De aceea, apa cu cianură se reciclează, iar şlamul îngroşat se va denociviza într-o instalaţie de neutralizare a cianurii, înainte de a fi pompat în iazul de decantare a sterilului", se arată în Planul de urgenţă internă pentru Deva Gold.

"Flotarea minereului - pentru obţinerea concentratului de pirită auriferă, care în primii doi ani este valorificat sub această formă, iar în următorii ani este un proces de oxidare şi leşiere cianurică în scopul extracţiei matalelor preţioase sub forma de aliaj Dore", se mai arată în raportul pentru Deva Gold.

Viceprimarul din Certeju de Sus: "Oamenii nu se tem de poluare"

Viceprimarul Iancu spune însă că în zona Certej se exploatează aur din 1748, iar locuitorilor nu le este teamă de poluare.

"Teamă de poluare? Nu ne e teamă. Oamenii nu se tem de poluare. În zonă se exploatează aur din 1748 numai cu cianură. În perioada de exploatare nu a murit niciun om, concentraţia de cianuri este foarte mică, iar iazuri de decantare mai avem - urmează să fie ecologizate -, încă două iazuri în plus nu mai contează", mai spune viceprimarul.
(sursa articol)

2000 de ani de minerit, scosi la lumina la Rosia Montana

“Roșia Montană este fundamentală ca importanță pentru istoria mineritului românesc și a celui european. Pentru istoria românească este de două ori importantă: arată, simplificând lucrurile, de ce au trecut romanii Dunărea, romanii care aveau o lege nescrisă – ei nu treceau nici o frontieră naturală.” – Răzvan Theodorescu, istoric, membru al Academiei Române.

“Romanii se opreau la Dunăre, la Rin, la Atlantic, la Sahara, la Tigru și la Eufrat. Au trecut Dunărea pentru acest aur, într-un moment în care era nevoie de aur în Imperiul Roman. Pentru istoria generală europeană este foarte important. Pentru istoria românească, măcar și faptul că la Roșia Montană mineritul îl făceau sub-dunărenii, nu îl făceau dacii, ne arată cât am trăit cu iluzia că strămoșii noștri erau specialiști în minerit. Nu ei erau specialiști în minerit, alții se ocupau cu asta, in cadrul Imperiului Roman.

Săpăturile de la Roșia Montană au arătat o mulțime de lucruri noi. Este cea mai mare campanie arheologică care s-a făcut în România contemporană”, a mai declarat dl. Theodorescu in cadrul unui simpozion organizat la Universitatea “1 Decebrie 1918” din Alba Iulia, unde au fost prezentate descoperirile arheologice recente de la Roșia Montană.

În ultimii zece ani, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a demarat și finanțat, după cum confirmă și respectatul istoric Răzvan Theordorescu, cea mai amplă campanie arheologică din istoria recentă a României. Într-o zonă remarcabilă prin continuitatea mineritului de-a lungul a două mii de ani, RMGC a adus la lumină, literalmente, bucăți întregi de istorie și poveste ce se întind ca durată istorică de la Roma antică, la Imperiul Habsburgic și apoi la România Modernă.

Povestea aurului începe în secolul al II-lea după Hristos, în perioada în care Dacia era situată sub ocupație romană. Primii exploratori ai adâncurilor la Roșia Montană au fost de origine iliro-dalmată, mineri pricepuți aduși de romani pentru a deschide galerii (sau cuniculi, cum erau numite în latină) în căutarea aurului.
Inițial, exploatarea se făcea cu metode extrem de simple: tunele de formă trapezoidală, cu o înălțime de 2 metri și o lățime de 1-1,2 metri erau săpate în căutarea filoanelor de aur, în acea vreme extrem de bogate. Cu ciocanul și dalta, minerii din perioada de început a exploatării aurului de la Roșia Montană au săpat sute de metri de galerii, la adâncimi care uimesc chiar și după standardele de astăzi. Structura și amploarea săpăturilor din perioada romană este impresionantă: galeriile nu erau în nici un caz simple, ci mai ales ramificate și supraetajate.

Logistica unei astfel de operațiuni necesita foarte multă atenție și un nivel de tehnologie foarte ridicat pentru acea perioadă: galeriile trebuiau ventilate, mina trebuia susținută cu bârne din lemn în punctele instabile, iar apa trebuia evacuată, fie prin utilizarea unor roți speciale, dotate cu o serie de cupe, fie manual.

O echipă de arheologi minieri de la Universitatea din Toulouse a fost încredințată de Roșia Montană Gold Corporation cu sarcina de a scoate la lumină vestigiile din galeriile ce străpung munții din localitatea minieră. Condusă de dr. Beatrice Cauuet, profesor în arheologie minieră la Universitatea din Toulouse, echipa de experți francezi explorează galeriile pe baza unor hărți produse în secolul al XIX-lea de către ingineri austro-ungari. În urma eforturilor echipei internaționale, în următorii ani va fi deschisă vizitatorilor galeria Cătălina-Monulești, una dintre cele mai vechi și cele mai importante din întreaga regiune din punct de vedere istoric.
“Atunci când am vizitat situl pentru prima dată în anul 2003, am descoperit de două ori mai multe galerii decât erau marcate pe hărțile austro-ungare. În plus, există părți care apar pe hărți dar încă nu le-am descoperit”, a declarat dr. Beatrice Cauuet.

“Nu există foarte multe mine romane care să poată fi vizitate in-situ în Europa. Costă foarte mult să le menții sigure pentru turiști și pentru cercetători. Aici putem reconstitui viața minerilor din antichitate pe baza obiectelor pe care le descoperim în fiecare zi.” – Beatrice Cauuet.
„Descoperirea in-situ a acestui ansamblu coerent de artefacte de epocă romană este deosebit de importantă. Se conturează în acest fel un ansamblu unitar şi coerent de vestigii ce vor constitui o atracţie turistică deosebită în viitorul muzeu al mineritului pe care RMGC s-a angajat să îl amenajeze în sectorul Cătălina-Monuleşti. Acest perimetru minier va putea fi vizitat în condiţii de siguranţă deplină, iar vizitatorii vor avea ocazia să descopere calitatea inginerească deosebită a minerilor romani, atât din perspectiva lucrărilor miniere propriu-zise (galerii trapezoidale, planuri înclinate), cât şi a amenajărilor şi instalaţiilor utilizate în subteran în vederea asigurării securităţii (armături), circulaţiei (scări monoxile etc.) şi a evacuării apelor subterane”, subliniază dr. Beatrice Cauuet, specialist în arheologie minieră și coordonatorul lucrărilor de cercetare.

“Lucrările de redeschidere au început în anul 2001, dar am intrat în faza de cercetare arheologică abia în anul 2011. A durat atât de mult pentru că redeschiderea s-a făcut pe o lungime de 366 de metri, care erau total colmatați. Odată descoperite galeriile romane și moderne, arheologii au preluat comanda și au început cercetarea de detaliu. Investițiile în cercetare se ridică la 15 milioane de dolari, până în prezent.” – Adrian Gligor, Vicepreședinte Patrimoniu și Dezvoltare Durabilă la RMGC.
În ciuda acestor costuri, povestea aurului merită spusă. Din descoperirile de până acum, dar și din izvoarele scrise rămase din acea perioadă, știm, de exemplu, că minereul, odată scos la suprafață, era pisat și apoi filtrat cu ajutorul unei scânduri acoperite cu lână, care separa sterilul de metalul prețios.

Din perioada romană, dar și mai târziu, o altă metodă de exploatare era încălzirea unor porțiuni de rocă foarte dure, dar bogate în aur. Odată aduse la o temperatură foarte înaltă, rocile erau fisurate prin șoc termic, prin contactul cu apa rece aruncată de mineri.
Exploatarea a continuat prin aceste metode pe tot parcursul Evului Mediu și chiar până în perioada modernă, de către localnici. Izvoarele istorice dispar odată cu retragerea Aureliană, după cum epxlică Adrian Gligor,: “Prima fază de exploatare a fost cea din perioada romană, după care avem exploatare în secolele XII-XIII-XIV, nu mare ca și amploare și bazată pe galeriile romane.
Industria minieră a fost reluată la scară industrială în secolul al XVIII-lea, de când avem și tăurile pe care le puteți vizita, politici ale administrației locale, ale Imperiului Austro-Ungar. O alta perioada importanta este cea de dupa 1948, de după naționalizare, când începe mineritul subteran la scară mare. În 1972 a început exploatarea zăcământului în carieră deschisă.”

Cercetarea arheologică a fost evaluată în termeni laudativi de către David Jennings, CEO la Oxford Archaeology, o prestigioasă organizație britanică non-profit care a fost responsabilă de monitorizarea independentă a cercetărilor arheologice de la Roșia Montană: “În domeniul moștenirii istorice, în acest moment, este întotdeauna o dezbatere aprinsa despre ce aspecte istorice pot fi păstrate in-situ și ce aspecte pot fi înregistrate științific, deoarece au o valoare mai redusă. Singurul context în care poate fi plasată discuția este cel al dezvoltării durabile.

În mod clar, discuția despre minerit și sustenabilitate este una semnificativă, una în care sectorul minier este angajat. În cazul proiectului de la Roșia Montană, trebuie să ne întrebăm dacă vestigiile istorice care nu vor fi conservate in-situ au fost înregistrate corespunzător din punct de vedere științific. Cred că s-a văzut în acest proiect că acest lucru a fost făcut. S-au făcut schimbări semnificative la proiectul minier pentru a putea păstra zone de valoare arheologică excepțională.
Principalul studiu despre minele romane din Spania listează mai mult de 500 de situri miniere din acea perioadă. În marea majoritate a cazurilor, minele nu au fost explorate arheologic. Roșia Montană este un caz excepțional tocmai pentru că a avut parte de studii științifice. Este dificil să faci comparații exacte cu alte situri deoarece acolo nu s-a făcut o cercetare științifică. După cum ați văzut și din munca profesorului Cauuet, explorarea arheologică subterană este extrem de scumpă”.

Cred că ceea ce avem este semnificativ, altfel nu ar fi nevoie să facem toate aceste lucrări arheologice. Pe o scară de la 1 la 5, este Roșia Montană un sit excepțional? “Nu, nu cred că este. Nu cred că acest caz poate fi susținut. Dar, este important să studiem zona științific, ar oferi publicului oportunități importante pentru a afla despre mineritul în perioada romană? Da.”
Odată finalizate lucrările de la galeria Cătălina-Monulești, în câțiva ani, situl va putea fi vizitat de către oricine este interesat de istoria veche a României și de mineritul în antichitate.
(sursa articol)

Mineritul, destinul paradoxal al Roşiei Montana

A fost creată de mineri în timpul Imperiului Roman şi a cunoscut apogeul într-o perioadă de exploatare intensă a resurselor naturale. A decăzut apoi din ce în ce mai tare odată cu comunismul, astfel încât azi oamenii din zonă nu mai pot să practice meseria care a dat naştere comunei.

Alburnus Maior, căci asta era denumirea latină a Roșiei Montane, a apărut pe harta căutătorilor de aur încă din secolul al II-lea după Hristos, adică din perioada primei atestări documentare, din anul 131. Roșia Montană a fost întemeiată de romani sub numele de Alburnus Maior și era locuită de mineri aduși din provincii ale Imperiului, în mare parte din Dalmația (parte din Croația de astăzi) și Illyria (parte din  Albania de astăzi și fosta Iugoslavie).

Minerii din antichitate erau organizați foarte bine de către administrația romană, fiind conduși de un procurator aurarium, cu sediul la Zlatna. Romanii sunt cei care au început aici pentru prima dată exploatarea de aur și argint, folosindu-se de sclavi și coloniști pe care îi aduseseră special pentru acest meșteșug.
Încă de pe atunci, mineritul s-a dezvoltat în strânsă legătură cu administrația. Relațiile dintre mineri și statul roman erau riguros reglementate, mărturie fiind cele aproximativ 25 de tăblițe cerate păstrate până astăzi și care erau, de fapt, contracte de muncă și acte de vânzare-cumpărare.

Mărturiile din adâncuri

De la romani ne-au rămas moștenire o serie de galerii săpate cu ciocanul, dalta și târnăcopul, adică tehnologia de ultimă generație la acel moment. Galeriile pot fi văzute și astăzi de vizitatorii dornici să simtă atracția istorică a aurului din Roșia Montană. Structura gândită de romani a fost extinsă și utilizată în continuare și în perioada medievală, iar aurul din zonă a devenit din ce în ce mai cunoscut în mai toate colțurile Europei.
Din ordinul împărătesei Maria Tereza, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost creat Tăul (lacul) Brazi, având rolul de a pune în mișcare șteampurile din zonă. De atunci au mai fost construite multe alte tăuri - lacuri artificiale - care deserveau peste 1.200 șteampuri.

Roşia Montana în vremurile ei de aur

Tehnicile folosite pentru extragerea minereului aurifer s-au schimbat de-a lungul timpului, așa cum s-a schimbat și forma în care se găsește aurul. În toată această perioadă, roșienii au lucrat cu întreaga familie în minerit: bărbații în galerii, femeile la deservirea șteampurilor și la alegerea minereului măcinat cu șaitrocul (instrument special de lemn, folosit la cernerea aurului din minereul măcinat).
Astfel, tot meseria practicată din tată-n fiu a dus Roșia Montană în perioada sa "de aur".

 Datorită renumelui și bogăției aduse de exploatarea minieră de aur, Roșia Montană se putea mândri la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea cu cinematograf, teatru, sală de bal și străzi iluminate. Raiul dăruit de Dumnezeu locuitorilor Roșiei căpăta contur pentru că hărnicia lor a fost răsplătită.  Aurul atrăgea din ce în ce mai mulți oameni în zonă, de diverse naționalități și religii, iar comunitatea îi primea pe toți cu brațele deschise.
Vălul s-a lăsat asupra acestei regiuni odată cu venirea comunismului. Regimul proaspăt instalat decidea în 1948 naționalizarea exploatărilor private, iar exploatarea mai funcționa doar în mina de stat. Chiar și așa, oamenii Roșiei Montane au continuat să își vadă de treabă și să își iubească meseria practicată de familiile lor din străbuni.

Pierderile pe care mina de stat din Roșia Montană le avea în perioada comunistă au continuat, din păcate, și după 1989; tehnologia veche, lipsa banilor și a unei strategii clare pentru această zonă au dus la închiderea acestei legendare exploatări în anul 2006.
Comuna a decăzut treptat, casele s-au degradat, mulți tineri au părăsit zona pentru a-și face un viitor mai bun peste hotare, iar mediul a suferit în continuare de pe urma poluării istorice. Dintr-un trecut strălucitor, Roșia Montană a rămas o localitate condamnată la sărăcie.
Chemarea aurului există însă în continuare printre roșieni, iar ecourile vor continua să se audă până când oamenii își vor regăsi pasiunea căreia i s-au dăruit timp de generații întregi, de aproape două mii de ani. În prezent, ei speră că proiectul minier propus de compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) va duce mai departe tradițiile localnicilor. Proiectul este în curs de avizare și, odată demarat, ar putea crea mii de locuri de muncă.

Sondajele arată că localnicii îşi doresc reluarea exploatării miniere de la Roșia și sprijină proiectul propus de RMGC. Susţinătorii proiectului cred că acesta va schimba situația economică a zonei și starea de spirit a locuitorilor săi.
(sursa articol)

Sprijin european pentru Roşia Montană

Sindicaliştii de la Viitorul Mineritului au lansat o campanie de strângere de semnături pentru sprijinirea proiectului minier de la Roşia Montană. Anunţul a fost făcut de liderul sindical Cristian Albu, care a anunţat şi faptul că iniţiativa este sprijinită şi de 40 de primării ale unor comunităţi miniere. Mai mult, proiectul a atras şi sprijinul unor experţi renumiţi la nivel european. Aşa ar fi Johannes Drielsma, directorul general adjunct al Euromines, Asociaţia Europeană a Industriilor Miniere, şi a fostului primar al localităţii miniere finlandeze Kittilla, Seppo Maula, în prezent expert pentru dezvoltare durabilă pentru comunităţile miniere din Finlanda.

Sat de şomeri

Liderul sindical Cristian Albu este de părere că proiectul minier de la Roşia Montană, care va fi dezvoltat de compania Roşia Montană Gold Corporation, reprezintă o şansă istorică pentru comunitate. Şi asta cu atât mai mult cu cât, potrivit statisticilor oficiale, 76,1 la sută dintre persoanele active din comuna ardelenească nu au loc de muncă. „Fac un apel la solidaritatea românilor, care întotdeauna au ştiut să se susţină unii pe alţii în vremuri dificile, în vremuri de criză. În ziua de azi, avem cu toţii nevoie de locuri de muncă, mai mult decât de orice altceva. Noi, minerii din Apuseni, ştim că mineritul poate să aducă prosperitate şi locuri de muncă. E momentul ca mineritul să pornească din nou, pe baze moderne, ca să dea de lucru pentru mii de oameni, nu doar din Apuseni, ci şi din alte zone miniere cu tradiţie. Noi, roşienii, avem o şansă doar dacă proiectul minier aurifer începe. De aceea, fraţi români, vă rog să susţineţi şansa noastră la o viaţă mai bună, pentru noi şi pentru copiii noştri. Dacă sunteţi de acord că trebuie să facem tot ce depinde de noi ca să avem locuri de muncă, semnaţi pentru repornirea mineritului în România şi pentru locurile de muncă pe care le poate aduce la Roşia Montană şi în toată ţara", a spus liderul sindical.

Sprijin din partea comunităţii

La rândul său, primarul din Roşia Montană, Eugen Furdui, şi-a exprimat sprijinul faţă de demersul sindicaliştilor. „Oamenii din Roşia Montană nu mai au răbdare. Vin zilnic la primărie şi ne întreabă dacă avem veşti, dacă ştim ce se întâmplă cu proiectul. De ani buni le zicem acelaşi lucru: că aşteptăm autorităţile centrale să-şi aplece puţin privirea şi asupra Roşiei Montane şi să analizeze proiectul minier. Iar pentru că noi nu avem răspunsuri şi pentru că ei s-au săturat de aşteptat, roşienii fac acum un apel la toţi românii să le susţină cauza. Sperăm ca această iniţiativă să fie un semnal puternic pentru cei în măsură să avizeze startul proiectului care ar face Roşia Montană să renască", a spus primarul Eugen Furdui.

Directorul general adjunct al Euromines, Johannes Drielsma, spune că valorificarea resurselor minerale este o tendinţă generală în toată Europa. „Datorită proprietăţilor lor unice, resursele minerale sunt o sursă constantă de servicii esenţiale şi chiar indispensabile. Fără resursele minerale, nu am beneficia de locuinţe sau de mobilitate, de servicii de sănătate, comunicare sau educaţie. Fără acestea, puţini oameni ar avea un loc de muncă şi nimeni nu s-ar putea bucura de siguranţa locului de muncă. Majoritatea produselor minerale au o durată de folosinţă îndelungată, cum este cazul infrastructurii şi locuinţelor. De la oţel la aluminiu, de la cupru la aur, toate au o viaţă îndelungată la finalul căreia pot fi reutilizate în alte aplicaţii sau reciclate", a spus Johannes Drielsma.

Ce impact are mineritul în Finlanda

„În 2010, sectorul minier din Finlanda a generat 2.200 de locuri de muncă directe, în companii miniere, şi 1.700 indirecte, în companii subcontractoare. În 2014 ne aşteptăm la alte 3.300 de locuri de muncă generate de acelaşi sector. Consider că şi în România există toate premisele pentru minerit modern, responsabil faţă de mediu şi generator de locuri de muncă. Cred că la Roşia Montană aveţi resursele, aveţi priceperea şi dorinţa de muncă a oamenilor din comunitate şi aveţi şi un investitor serios, de încredere, cu un proiect minier solid", a spus Seppo Maula.
(sursa articol)

O localitate miniera unde mai muncesc doar femeile

„Ne-am dori minerit si la Baia de Aries. Regretam vremurile în care mineritul înca mai functiona, pentru ca atunci în zona a existat cu adevarat bunastare”. Orasul Baia de Aries este administrat acum de primarul Gheorghe Bora, cel care a facut si declaratia de mai sus. Este de profesie inginer si a lucrat la fosta întreprindere miniera din localitate.

A detinut functia de consilier local în perioada 2000-2004, din 2004 pina în 2008 a fost viceprimar, iar din iunie 2008 conduce ca primar destinele orasului Baia de Aries.
  
Domnule primar, cu ce probleme se confrunta astazi orasul Baia de Aries?

Aproape ca putem spune ca în orasul Baia de Aries lucreaza doar femeile. Deci, orasul se confrunta cu lipsa locurilor de munca, astazi functionind aici doar o singura firma de confectii, unde lucreaza în jur de 300 femei.


Care este rata somajului în orasul dumneavoastra?


Somajul este destul de ridicat, undeva la 35-40%, oamenii ducindu-si viata cu greu de la o zi la alta. O cifra destul de alarmanta, la o populatie de aproape 5000 de locuitori.


Cum poate trai o comunitate în care cel putin jumatate din oameni nu au un loc de munca?


„Norocul” este ca la noi populatia este îmbatrinita, sint foarte multi pensionari care astazi maninca o pensie de pe urma mineritului si care îsi pot întretine familia, bineînteles la limita de subzistenta.


Daca ati trage linie dupa aproape 4 ani de mandat, ce ne-ati spune?


În toti acesti ani am continuat strategia de modernizare si dezvoltare a localitatii prin identificarea oportunitatilor de finantare, obtinerea finantarilor, implementarea si materializarea proiectelor accesate, precum si alte masuri socio-economice si de mediu care sa ne permita gasirea treptata a unei noi identitati privind viata oamenilor din Baia de Aries. În tot acest timp, a fost finalizat obiectivul „Casa de Cultura a orasului Baia de Aries”, investitie derulata prin Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, proiect în valoare de 15 miliarde lei, cofinantarea locala fiind de 2,5 miliarde lei, obiectiv inaugurat deja cu ocazia editiei a IV-a a Zilelor orasului Baia de Aries, moment în care localitatea noastra a pus baza unui nou început a ceea ce înseamna viata cultural-artistica. Un alt obiectiv important realizat a fost „Închidere si ecologizare a Filialei Ariesmin”, investitie de peste 400 miliarde lei, lucrari care au rezolvat problemele de siguranta ale iazurilor de decantare, a haldei de gunoi, iar prin ecologizarea a circa 11 hectare de teren rezultat prin demolarea cladirilor din incinta minei s-a creat premisa întabularii acestora de catre Primaria Baia de Aries. Nu demult am receptionat obiectivul „Extindere captare-rezervor tampon Valea Ciorii”, investitie derulata prin Ordonanta de Guvern nr. 7 si a carei valoare de executie a fost de circa 5 miliarde lei, o investitie oportuna si strict necesara pentru localitatea noastra, avind în vedere starea avansata de degradare si nesiguranta în care a ajuns rezervorul existent.
 Complementar acestei investitii care asigura îmbunatatirea alimentarii cu apa potabila a orasului nostru, s-a continuat activitatea de reabilitare a retelei de apa potabila pe o lungime de 2.222 ml, racordindu-se la aceasta 28 de familii situate pe strazile Republicii, Izvoarelor, Primaverii, Fintinilor, Minerilor, Brazilor si Iazul Morii. Este o investitie a carei valoare este de circa 2 miliarde lei si care asigura consumatorilor apa potabila de buna calitate, 24 ore din 24 ore. Am continuat lucrarile de modernizare a sediului primariei (acoperis, sarpanta, fatada), o lucrare care a costat peste 700 milioane lei, ceea ce face ca aspectul acestei cladiri sa fie unul emblematic, fiind gazda de zi cu zi a tuturor locuitorilor orasului nostru si a celor care ne viziteaza. De asemenea, am continuat lucrarile de modernizare a centrului localitatii prin asfaltarea strazii „Dr. Ioan Chirila” pe o suprafata de 2500 mp, în valoare de 2,5 miliarde lei, precum si pavelarea, betonarea trotuarelor, rigolarea cailor de scurgere a apelor pluviale, lucrari în valoare de circa 500 milioane lei. Un proiect care a condus la disparitia imaginii dezolante de pina acum a fost proiectul „Colectare selectiva a deseurilor menajere în orasul Baia de Aries si cinci comune limitrofe”, în valoare de 22 miliarde lei. O alta investite receptionata în acesti ani a fost obiectivul „Modernizare drum vicinal sat Brazesti”, investitie în valoare de 4,5 miliarde lei, suma pusa la dispozitie de Consiliul Judetean Alba si s-a continuat activitatea de indiguire a cursului de apa „Valea Ciorii”, o investitie care pe linga aspectul urbanistic va conferi siguranta locuitorilor, eliminind în mare parte potentialul inundabil al acestui curs de apa, lucrare a carui valoare de executie este de peste 30 miliarde lei.


Care este situatia scolilor, a obiectivelor culturale?


Nici învatamintul nu a fost neglijat. În acest mandat am finalizat si receptionat obiectivul „Reabilitarea atelierului scoala aferent Grupului Scolar Dr. Lazar Chirila”, investitie de circa 7 miliarde lei derulata prin Ministerul Educatiei si Învatamintului, putind oferi astfel conditii optime de studiu si practica elevilor care îsi desfasoara activitatea în aceasta locatie. Tot aici ne putem mindri si cu modernizarea Caminului Cultural din satul Sartas, investitie derulata cu sprijinul Agentiei Nationale de Dezvoltare Durabila a Zonelor Industriale a carei valoare a fost de aproximativ un miliard lei, în urma acestei investitii locuitorii satului Sartas beneficiind de un camin modern compus din 2 sali de festivitati, bucatarie, grupuri sanitare, apa potabila si canalizare. Pentru iubitorii sportului, am amenajat un teren de sport cu gazon sintetic dotat cu nocturna, în cadrul bazei sportive din localitate, investitie în valoare de 1 miliard lei, finantata prin A.N.D.D.Z.I., care se adauga ansamblului general de modernizare a incintei sportive, îndemnind tinerii în a beneficia de conditii bune de practicare a sportului, obiectiv inaugurat la data de 30 iunie 2011, data la care a avut loc si finala Cupei Muntilor Apuseni la copii si seniori, competitie organizata de catre AJF Alba. În domeniul social, am înfiintat „Centrul pentru persoane virstnice”, institutie pentru a carei functionare a fost alocata suma de circa 2 miliarde lei, suma provenita din bugetul local si al Consiliului Judetean, acest edificiu fiind în prezent gazda a aproximativ 30 de persoane. Pentru a compensa activitatea fostului „Centru de sanatate”, la Baia de Aries a fost înfiintat „Centrul de Permanenta”, alaturi de care functioneaza si serviciul de ambulanta. Totodata, a fost redeschisa sectia de psihiatrie, ca sectie exterioara a Spitalului Judetean de Urgenta Alba. Pentru a veni în sprijinul cetatenilor, am facut demersurile pentru înfiintarea unui punct de lucru fiscal care sa preia o parte din atributiile Circumscriptiei Fiscale care a fost desfiintata si am înfiintat un Centru Local A.P.I.A., asa încit cetatenii din Baia de Aries, Lupsa, Salciua, Posaga si Ocolis sa nu mai fie nevoiti a se deplasa la Cimpeni ori Aiud.


Ce alte investitii sint în derulare la Baia de Aries?


Am primit finantarea proiectului privind Incluziunea Sociala, în scopul realizarii obiectivului de investitii intitulat ,,Restructurarea sistemului de servicii acordate persoanelor cu handicap la nivelul Judetului Alba’’, prin crearea noului Centru de Îngrijire si Asistenta Baia de Aries, valoarea contractului de finantare fiind de 36 miliarde lei, termenul de implementare a acestui proiect fiind 1 februarie 2013. Prin înfiintarea acestui centru vor fi create 100 de locuri de munca. Tot în derulare se afla si proiectul de reabilitare a Caminului Cultural Muncelu, o investitie în valoare de 1 miliard lei. Un alt proiect care va demara în aceasta primavara este cel privind modernizarea strazilor 1 Mai, Minerilor si 8 Martie si amenajarea de parcari publice, o investitie de peste 10 miliarde lei si proiectul de modernizare drumuri si strazi de interes local, un proiect în valoare de 34 miliarde lei, proiect în care sint cuprinse drumurile de pe Valea Harmanesei, Valea Ciorii si strada Tarinei(4,6 km). O alta investitie pentru care a fost aprobata documentatia este cea care priveste construirea unui bloc cu 11 apartamente prin ANL, o investitie în valoare de 26 miliarde lei. De asemenea, exista o documentatie depusa la Guvern pentru aprobarea achizitionarii unui nou buldoexcavator pe O.G.7, în valoare de 3 miliarde lei. Obiectivele enumerate mai sus, realizate ori în derulare, constituie asadar dovada progreselor înregistrate în localitatea noastra prin absortia de finantari de peste 600 miliarde lei, o baza solida care constituie mai departe perpetuarea dezvoltarii infrastructurii si va asigur ca în cel mult un an-doi vor fi locuri de munca pentru toti cei ce vor sa munceasca.


Cum ati colaborat în toti acesti ani cu Consiliul Local?


Va pot spune ca am o buna colaborare, cred ca nu as fi putut realiza atitea proiecte. Evident, avem si consilieri care tot timpul se declara împotriva, însa credem ca în timp o sa-si schimbe atitudinea.


Ce facilitati poate oferi localitatea unor posibili investitori?


În acest moment, în urma documentatiilor cadastrale efectuate avem întabulate circa 5 hectare teren, urmind ca în perioada imediat urmatoare sa facem demersurile necesare întabularii diferentei de circa 6 hectare. Avind aceste terenuri în domeniul public al primariei si Consiliului Local, am convingerea ca în cel mai scurt timp vom putea pune la dispozitia investitorilor aceste terenuri care sa constituie baza de plecare spre diverse activitati productive, spre crearea de locuri de munca. Potrivit unei hotariri de guvern, zona a fost declarata zona defavorizata, guvernantii au decis atunci ca oamenii si întreprinzatorii sa plateasca doar 50% din cuantumul taxelor si impozitelor locale.


Poate fi turismul o alternativa la minerit? Ce obiective turistice ar putea fi vizitate în localitate?


Nu cred ca turismul ar putea fi o alternativa, pentru dezvoltarea zonei benefica ar fi relansarea mineritului. Un exemplu pozitiv este pentru noi proiectul minier de la Rosia Montana. Cea mai mare parte a populatiei a lucrat în minerit. Oamenii asta stiu sa faca, au calificari în acest domeniu. Nu putem vorbi nici despre prea multe obiective turistice. As aminti însa Fagul Împaratului, Minastirea Muncel, Biserica romano-catolica, Pensiunea Shanti-Brazesti, Complexul turistic „Prezident”.


Ati amintit proiectul minier de la Rosia Montana. Care este opinia dumneavoastra fata de aceasta investitie?


Gindindu-ne la beneficiile pentru zona, proiectul Rosia Montana ar elimina cel putin o parte din problemele cu care se confrunta oamenii. Practic, s-ar crea nu doar acolo locuri de munca. Acolo deja se vad unele semne de bunastare. Cu atit mai mult cu cit e în vecinatatea noastra, iar prin activitati conexe am putea deveni si noi beneficiari ai acestui proiect minier, mai ales ca este o activitate ce ar putea scoate tara din criza economica.


Cum vedeti viitorul orasului Baia de Aries si ce doriti sa transmiteti locuitorilor?


Avem un capital care cred ca pe viitor o sa fie salvarea noastra. Avem cele aproape 11 hectare de teren amenajate, ecologizate, în incinta fostei exploatari miniere, pe care sint convins ca cineva va fi interesat sa faca o hala de productie. Avem semne încurajatoare, sint citiva investitori. Asa cum va spuneam, în maxim doi ani de zile în orasul Baia de Aries vor fi locuri de munca pentru toti cei care vor sa munceasca, asadar va pot spune ca vad un viitor prosper. Doresc sa aduc multumiri angajatilor primariei, consilierilor locali care au fost alaturi de mine si mi-au sustinut proiectele, institutiilor locale, judetene si nationale, domnului senator Alexandru Peres, domnului deputat Cornel Olar si în special domnului presedinte al Consiliului Judetean Alba, Ion Dumitrel pentru disponibilitatea aratata în sprijinirea relansarii socio-economice a localitatii noastre. Multumesc cetatenilor acestui oras si ai satelor apartinatoare care au fost alaturi de mine, m-au sustinut si mi-au generat putere de munca. Îi asigur în continuare de buna credinta, de disponibilitate totala la tot ceea ce înseamna binele locuitorilor, lasind faptele sa vorbeasca.

Istorie...
Baia de Aries este atestata documentar din anul 1325, de catre Carol Robert de Anjou, odata cu privilegiul acordat de acesta locuitorilor, pe atunci ai localitatii Aranyas Banya, însa exista dovezi ca aici exploatarea aurului se facea înca de pe vremea dacilor. Este un vechi centru minier, de-a lungul existentei sale fiind cunoscut si sub numele de Ofenbaia. Are în componenta 4 sate: Sartas, Brazesti, Muncel si Cioara de Sus. De-a lungul vremii localitatea a fost aparata de minerii care au baricadat calea ferata pentru a împiedica patrunderea armatelor fasciste în zona Apusenilor. Odata cu sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, aici începe constructia uzinei de preparare a minereurilor auro-argintifere, iar în anul 1953, tot aici începe constructia uzinei de cianurare. Localitatea este declarata oficial ca oras în anul 1998, un statut pe care l-a detinut secole de-a rindul si pe care la recistigat, fiind cel mai important centru de prelucrare si productie a aurului si argintului.
(sursa articol)

Am vizitat Roşia Montană

Am dat curs invitaţiei Grupului de Susţinere a Proiectului Roşia Montană, şi pentru o perioadă de două zile am fost în vizită la Roşia Montană. Drumul a fost foarte lung şi un pic obositor, dar s-a meritat. Priveliştea care îti este oferită de la Ploieşti şi până în satul Albac (judeţul Alba), unde am fost cazaţi, este minunată.

Cei care au participat la această la acesastă vizită sunt patru bloggeri : Dragoş Şchiopu (www.haotik.ro), Dragoş Irimia (www.3ditorial.eu), Adrian Rotaru (www.aditza365.blogspot.com) şi eu ; un ziarist : Bogdan Stoica (www.ph-online.ro) ; şi restul listei îmi permit să o completez de la Bogdan : Ana Dragomir – profesor de biologie la Colegiul Naţional Nicolae Iorga din Vălenii de Munte, Lia Voicu – directoare Muzeului Judeţean de Istorie Prahova, Ioan Zidărescu – liderul sindicatului din Consiliul Judeţean Prahova, Mihai Cătălin – inginer geolog, Cezara Sima – asistent social.

Din fericire pentru noi (sau cel putin pentru mine), am fost primul grup ce a vizitat mina Cătălina, ce va face parte din viitorul Muzeu Modern al Mineritului din Roşia Montană. Pentru consolidare şi întreţinerea accesului la Cătălina, lucrează în prezent 42 de muncitori.

Roşia Montană este o comună formată din 16 sate, iar cel mai aproape este chiar Roşia Montană, ce este o comunitate minieră tradiţională. Undeva în susbsolul acestui sat se găseşte unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din Europa.

Proiectul Roşia Montana doreşte să construiască o mină modernă, cu patru cariere si o uzină de prelucrare a aurului şi argintului, ceea ce ar crea peste 2.300 de locuri de muncă pe parcursul etapei de construcţie şi 880 de locuri de muncă în timpul perioadei de exploatare.

Pe lângă asta, încă din anul 2000, RMCG a finanţat programul de cercetare şi conservare a patrimoniului cultural din Roşia Montană.

De ce sunt împotrivă cei de la Protecţia Mediului ?

Prin procesul tehnologic utilizat în extracţia aurului si argintului din Roşia Montană, face parte leşierea – minereul măcinat este introdus în rezervoare închise, împreună cu o soluţie de cianură de sodiu.

În cantităţi mari, cianura este dăunătoare oamenilor. Dar proiectul Roşia Montană este conceput astfel încât să asigure cele mai înalte standarde de siguranţă, atât pentru angajaţi cât şi pentru mediu. Acest procedeu este folosit de app. 500 de mine în toata lumea, însemnând 90%.

Mina de la Roşia Montană va avea încă din prima zi de funcţionare o concentraţie de cianura de 5-7 ppm (părţi pe milion), ceea ce comparativ cu o ceaşcă de cafea care conţine pâna la 6ppm, nu cred că însemnă un pericol pentru oameni sau mediu.

Cianura de sodiu este neutralizata înca înainte de a părăsi uzina. Aceasta se face printr-un procedeu de oxidare (INCO). În urma procesului, concentraţia de cianură se reduce la 5-7 mg/l, sub limita maximă impusă de legislaţia din România şi de cea din Uniunea Europeană.

După neutralizarea cianurii, sterilul de procesare va fi depozitat într-un iaz de decantare, în spatele unui baraj construit din piatră. Acest baraj este proiectat să reziste la un cutremur de 8 grade pe scara Richter şi să reţină două precipitaţii maxim probabile. Probabilitatea ca două precipitaţii maxim probabile să apară într-un interval de 24 de ore este de 1 la 100 milioane de ani.

Din aceasta cauză, adică folosirea cianurii, cei de la RMCG, aşteaptă evaluarea studiului de impact de mediu înca din 2007.

Concluzii

Redeschiderea exploatării miniere de la Roşia Montană presupune investiţii majore din partea Gabriel Resources, de care statul român, din păcate nu va fi niciodată disponibil, deci poate furniza o bază economică durabilă, şi un impact pozitiv în plan social şi asupra mediului.

Proiectul RMCG poate furniza o bază economică pentru dezvoltarea întregii zone, şi determină un impact pozitiv în plan social şi asupra mediului.

(sursa articol)

Blogerii din Prahova la Rosia Montana

Impreuna cu alti 4 bloggeri din Prahova, am fost invitat sa vizitez Rosia Montana si sa aflu mai multe despre proiectul celor de la Rosia Montana Gold Corporation. Cu mine au mai fost Bogdan Simion, Nicusor Rotaru siDragos Irimia. Daca le-a placut, o sa vedem zilele urmatoare pe blogurile lor.

Am acceptat invitatia, desi stiam deja in mare cam ce se intampla in zona, dar vroiam sa vad cum si in ce directie vor mai evolua lucrurile. Pot insa sa va spun ca am avut parte de multe, multe surprize placute, de informatii noi si de o idee care mi-a placut foarte mult la final si pe care abia astept sa o vad pusa in practica.

Ziua 1

Aventura noastra a inceput cu un drum lung si anevoios, cu plecare la ora 10:00 din Ploiesti, o masa copioasa la Taverna Lupilor, plus cateva ore de mers, cateva peisaje mirifice si la final cu o alta masa plina de bunatati traditionale la Pensiunea Steaua Ariesului din comuna Albac.

Dupa masa, am zis ca nu strica sa fim deja pregatiti pentru a doua zi cu informatii, asa ca Marius Todorne-a tinut o scurta prezentare, urmata de o sesiune de intrebari si raspunsuri.

Asa am aflat despre faptul ca statul roman are o cota de participare de 19.31% din compania romaneasca Rosia Montana Gold Corporation S.A., restul fiind detinut de compania canadiana Gabriel Resources Ltd. Cu toate acestea, economia Romaniei va ramane cu cel putin 53% din valoarea depozitului.

De asemenea, am mai aflat ca apele deversate in iazul de decantare sunt tratate si concentratia de cianura existenta in ele este in limita acceptata de normele europene.

Ce am mai aflat interesant a fost ca a doua zi urma sa vizitam zona de galerii romane Catalina, fiind de altfel primul grup care intra sa viziteze aceasta zona, fiind inca in lucru, adica exista un grup de arheologi care descarca zona. Nu am inteles exact ce inseamna aceasta descarcare, dar sunt sigur ca pasionatii din domeniu pricep despre ce e vorba.

Ziua 2

Dimineata a inceput cu o scurta vizita la centrul de informare, unde din nou Marius Todor ne-a prezentat planurile de dezvoltarea a zonei si cum va arata zona in anul 7 , in anul 14 si in anul 19 de exploatare. De fapt, exploatarea se incheie in anul 16, urmand a fi continuate doar lucrarile de reamenajare a zonei. Am inteles, de asemenea, ca sunt 4 zone istorice care vor fi protejate si o parte din ele vor fi amenajate spre vizitare, cum ar fi galeriile romane din zona Catalina-Monulesti.

Apoi am continuat cu vizitarea galeriilor din zona Catalina, unde am putut admira mai multe elemente ale constructiei galeriilor romane. Tot aici s-a descoperit cel mai mare numar de tablite cerate, datand din anii 131-167 d.Hr. precum si o structura antica de exploare miniera, dotata cu un sistem de evacuare a apelor si un ansamblu de roti hidraulice.

Dupa vizitarea galeriilor, am dat o fuga si pana la vechea exploatare miniera, unde totul era lasat in paragina, ape poluate si cateva elemente de exploatare parasite, un excavator rusesc si un concasor. Am inteles ca aceasta este zona in care se va construi noua cariera de exploatare.

La final, o ultima locatie propusa spre vizitare, o statie experimentala de epurare a apelor acide care se scurg din vechea exploatare, undeva la baza vaii si unde cativa ingineri chimisti experimenteaza diferite metode de curatare a apelor. Ceea ce mi s-a parut mie foarte interesant la acest proiect este faptul ca au construit afara un acvariu foarte mare unde, odata cu venirea caldurii, vor pune pesti, iar apa din acvariu este apa rezultata dupa procesul de epurare. Mi s-a parut un mod foarte ingenios de a arata calitatea apelor rezultate dupa epurare.

A urmat o scurta masa si un drum lung catre casa, cu parerea de rau ca nu am putut sta mai mult in zona.

As mai vrea sa amintesc rapid discutiile avute cu un om din zona, caruia Fido i-a pus cateva intrebari foarte obiective: Ce zic oamenii, cati sunt impotriva proiectului si cati sunt pentru. La care raspunsul a fost unul destul de bun si edificator. Spunea ca in procente, cam 70% sunt pentru proiect si 30% sunt impotriva, dar din ce a observat el asa in general cei 30% care sunt impotriva, majoritatea sunt pensionari care au o sursa de venituri. A doua intrebare a fost de ce nu fac turism in zona? Iar raspunsul a fost unul si mai edificator: Au incercat cativa, dar nu a mers, lumea vine, sta o zi si pleaca, in afara de galeriile romane, nu au ce vedea sau ce face in zona, asa ca celor care si-au facut pensiuni nu le-a mers bine afacerea.

(sursa articol)