ProTv a difuzat, în cadrul emisiunii România te iubesc, o emisiune despre Roșia Montană.
Destul de interesant și de nepartinic, sunt prezentate ambele părți. Îmi place că se spune despre pârâul acela toxic din sat, prezentat drept o mare atracție turistică, dar în care dacă bagi mâna, ai șanse să se topească la fel ca în desene animate.
De ce zic că Roșia e sedusă și violată?
Priviți puțin imaginile de mai jos.
Aceștia sunt pașnicii susținători ai taberei anti RMGC. Oamenii care, cu piepturile goale, vor apăra avuția comunei în fața rapacilor RMGC. Dealtfel sunt extrem de convins că la Roșia Montană e plin de șpraiuri colorate, cu care țăranii își însemnează vacile, când le duc la pășune, șpraiuri împrumutate luptătorilor pentru libertate. Oh wait, ăia nu au măcar o budă în sat, deci cel mai probabil au venit de la susținătorii capitaliști. Are bani Soros…
Între timp, tabăra RMGC construiește, reabilitează, dă locuri de muncă oamenilor, care altfel ar trebui, conform celor din tabăra MUIE, să trăiască din culesul ciupercilor.
Da, e corect, e bine și uman.
(sursa articol)
Se afișează postările cu eticheta rmgc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rmgc. Afișați toate postările
marți, 15 mai 2012
miercuri, 14 martie 2012
La Rosia Montana oamenii traiesc in saracie desi stau pe o mina de aur
Localnicii din Rosia Montana asteapta cu nerabdare demararea proiectului minier de exploatare a aurului. Somajul in zona este de 80%, iar oamenii nu stiu cum sa isi mai imparta banii ca sa le ajunga, la fel si primarul, care se intreaba cum sa dramuiasca finantele comunei.
"In 2011, de la populatie si societatile mici am incasat 150.000 de lei. Factura de energie electrica, in lunile de iarna, ajunge la 20.000 de lei in fiecare luna. Ceea ce incasam de la populatie nu ne-ar ajunge decat sa avem lumina in sat jumatate de an, si cam atat. Ce sa mai vorbim de alte servicii publice!", a declarat primarul Rosiei Montane, Eugen Furdui, citat de Ziarul Unirea.
In plus, acesta spune ca oamenii au 50% reducere la taxele si impozitele locale, pentru ca este zona defavorizata.
"Colectarea gunoiului este un serviciu gratuit, nu luam bani pentru el, apa este subventionata, iar transportul elevilor de pe raza comunei la scoala este gratuit. Cum sa le maresti taxele unor oameni care nu au salarii?", spune primarul Rosiei Montane, Eugen Furdui.
Lumea nu se inghesuie sa vina, chiar daca usa Primariei e deschisa investitorilor si 75% din suprafata comunei nu are nicio legatura cu proiectul minier.
"Sunt bineveniti orice investitori, sa creeze locuri de munca, sa creasca, sa contribuie la dezvoltarea zonei. Dar am ramas cu sugestiile. La Rosia Montana economia consta intr un atelier de prelucrare a lemnului, o societate de panificatie, doua service-uri auto si doua-trei magazine in zona care impreuna au in jur de 100 de angajati. Asa merge activitatea! Conteaza insa foarte mult ca avem un investitor precum RMGC, care isi plateste taxele aici", explica Eugen Furdui.
Discutia se indreapta spre posibilitatea antreprenoriatului, mai ales ca sunt multi care recomanda turismul ca solutie.
"Ca sa incepi o afacere iti trebuie bani. Nu stiu daca as avea curaj. Dar noi stam jos, la Gura Rosiei, si de 17 ani pot sa va zic ca n-a venit nimeni sa ne intrebe daca le oferim o camera sau ceva... nu stiu daca as avea curajul sa imi fac pensiune", a explicat una dintre localnice, care si-ar dori mai degraba un loc de munca permanent.
(Sursa articolului)
"In 2011, de la populatie si societatile mici am incasat 150.000 de lei. Factura de energie electrica, in lunile de iarna, ajunge la 20.000 de lei in fiecare luna. Ceea ce incasam de la populatie nu ne-ar ajunge decat sa avem lumina in sat jumatate de an, si cam atat. Ce sa mai vorbim de alte servicii publice!", a declarat primarul Rosiei Montane, Eugen Furdui, citat de Ziarul Unirea.
In plus, acesta spune ca oamenii au 50% reducere la taxele si impozitele locale, pentru ca este zona defavorizata.
"Colectarea gunoiului este un serviciu gratuit, nu luam bani pentru el, apa este subventionata, iar transportul elevilor de pe raza comunei la scoala este gratuit. Cum sa le maresti taxele unor oameni care nu au salarii?", spune primarul Rosiei Montane, Eugen Furdui.
Lumea nu se inghesuie sa vina, chiar daca usa Primariei e deschisa investitorilor si 75% din suprafata comunei nu are nicio legatura cu proiectul minier.
"Sunt bineveniti orice investitori, sa creeze locuri de munca, sa creasca, sa contribuie la dezvoltarea zonei. Dar am ramas cu sugestiile. La Rosia Montana economia consta intr un atelier de prelucrare a lemnului, o societate de panificatie, doua service-uri auto si doua-trei magazine in zona care impreuna au in jur de 100 de angajati. Asa merge activitatea! Conteaza insa foarte mult ca avem un investitor precum RMGC, care isi plateste taxele aici", explica Eugen Furdui.
Discutia se indreapta spre posibilitatea antreprenoriatului, mai ales ca sunt multi care recomanda turismul ca solutie.
"Ca sa incepi o afacere iti trebuie bani. Nu stiu daca as avea curaj. Dar noi stam jos, la Gura Rosiei, si de 17 ani pot sa va zic ca n-a venit nimeni sa ne intrebe daca le oferim o camera sau ceva... nu stiu daca as avea curajul sa imi fac pensiune", a explicat una dintre localnice, care si-ar dori mai degraba un loc de munca permanent.
(Sursa articolului)
joi, 23 februarie 2012
Angajat RMGC: „Ne luam painea din proiectul minier, nu din povesti”
Lumina se aprinde în apartamentul familiei Deoancă la 6 dimineaţa. Aşa a fost dintotdeauna pentru că sunt multe de pregătit la prima oră într-o casă cu trei copii. Un singur lucru s-a schimbat în ultimele luni: Dan nu se mai trezeşte cu spaime legate de ziua care începe. Primul lui gând nu mai este legat de modul în care să câştige câţiva lei cu care, seara, să poată cumpăra strictul necesar în drum spre casă.
De câteva luni, Dan Deoancă, electrician calificat, are un loc de muncă pentru prima dată după cinci ani de căutări şi nesiguranţă. Autobuzul pus la dispoziţie de firmă îl aşteaptă la şapte şi jumătate. Tot autobuzul angajatorului duce spre şcoală şi copiii din zonă, care altfel ar merge kilometri întregi pe jos, indiferent de codurile anunţate de meteorologi. În Abrud, unde locuieşte Dan Deoancă, nu există transport în comun. Dan face naveta invers faţă de cum ne-am aştepta: locuieşte la oraş şi lucrează la ţară, în Roşia Montană. „Fac parte dintr-o echipă de nouă oameni: şase sunt electricieni, iar trei - instalatori. Lucrăm în departamentul de construcţii şi intervenim unde e nevoie de noi, pentru că sunt multe de făcut în zonă de când există un investitor care a început restaurările caselor vechi”, spune Deoancă.
Primul loc de muncă după ani de zile
Investitorul cu pricina e Roşia Montană Gold Corporation, compania care a devenit cel mai mare angajator din zonă. Într-un sat din Apuseni, mineri, electricieni şi instalatori au reuşit să îşi găsească de lucru pentru prima dată după ani de zile. Sunt oameni care au şcoală şi pregătire temeinică pentru o meserie, dar care ani la rând au fost nevoiţi să trăiască la limită. Cumva. Pur şi simplu pentru că nu i-a păsat nimănui de ei. „Singura speranţă era angajarea undeva. Au fost momente, vă rog să mă credeţi, când luam bani împrumut ca să pot cumpăra cele necesare. Şi pe urmă lucram şi iar dădeam şi tot aşa. Am fost ajutat şi de prieteni. Am avut zile şi din alea”, spune Deoancă, fiind conştient de limitele în care până şi prietenii îl puteau ajuta, într-o zonă în care şomajul nu e o întâmplare nefericită, ci o stare generalizată. „Eram mulţi fără lucru până de curând. Şi atunci, ne ajutam între noi. Nu lucram atunci doar ca electrician, făceam tot ce puteam, ca să aduc ceva acasă. Mergeam mai mulţi unde era nevoie de meseriaşi, la o reparaţie, sau în construcţii, plăteam benzina cui ne ducea şi restul banilor îi împărţeam între noi. Nu rămânea mare lucru, dar când nu ai nimic de făcut, când nimeni nu te angajează, ce poţi să faci? Să stai acasă să aştepţi? Să pleci din ţară, să laşi de tot familia?”, spune Dan.
„Vrem doar să muncim”
Sunt vremuri de care Dan nu vrea să-şi amintească. „Vă daţi seama: să munceşti de dimineaţa până seara în pădure, ud şi flămând de multe ori, seara să nu ai unde să te pui, să nu fii acasă, dimineaţa să o iei de la capăt, e foarte greu. Plus că eşti tot plecat. Familia nu mai are nici un sprijin”, explică Dan. Iar odată ajuns acasă, fiecare factură, fiecare întâlnire cu administratorul blocului, fiecare înştiinţare de la primărie legată de impozite era un coşmar. A fost nevoie de luni întregi de muncă stabilă ca să poată ajunge la liman. „Noi, momentan, de aici ne luăm pâinea: din proiectul minier, nu din poveşti. Nu s-a adus nimic în locul mineritului, să putem spune dacă e mai bine. Când toţi angajatorii din zonă sunt o alimentară şi trei buticuri, nu se poate trăi. Pentru că oamenii cer loc de muncă, nu altceva. Nu a venit nimeni să i se dea pe gratis: vrem să muncim”, zice Deoancă, iar în vorbele lui se simte mândria omului priceput în ceea ce face.
Beneficiile, deja vizibile
Viitorul a început să prindă contur de când Dan are loc de muncă. „Băiatului cel mare îi place matematica şi acum mi-am permis să îi iau nişte ore, să înţeleagă mai bine materia. Nu mult, dar câteva ore mi-am permis să îi dau. Acum, vrea să meargă la olimpiadă şi sper să pot să îl susţin”, zâmbeşte Dan, mândru că băiatul vrea acum să se facă profesor de matematică. Schimbările nu se opresc aici; la 39 de ani, soţia lui Dan a reuşit să îşi reia studiile şi merge la facultate. Speră că îşi va găsi, la rândul ei, un loc de muncă, după mulţi ani în care nu a mai putut lucra ca educatoare sau învăţătoare.
„Oamenii nu mai au răbdare”
„Sper ca, acolo sus, cineva să se gândească şi la zona noastră de aici, că altceva decât minerit nu se poate face. Nu mă miră faptul că până la urmă oamenii nu o să mai rabde; nu-i omeneşte să vii să spui că nu-i bun proiectul şi să nu vii cu nimic în schimb. Acum, 500 de familii au un trai decent. Pentru mine îi o linişte când ştiu că mâine mă duc la serviciu; înainte, credeţi-mă, nu dormeam noaptea”, pledează omul, care repetă mereu că nu vrea să se gândească măcar la o lume în care nu ar exista minerit. Închidem reportofonul, iar Dan se întoarce la lucru. Va mai avea zile liniştite cel puţin câteva luni, cât durează şi contractul lui de muncă pe perioadă determinată la Roşia Montană Gold Corporation. Speră – el, şi alte sute de oameni de acolo – ca proiectul minier să pornească. Atunci doar va şti că viitorul lui e asigurat. Lumea lui Dan e cea în care mii de oameni din zona Roşia Montană au un loc de muncă. E lumea în care băiatul cel mare are şansa ca, într-o zi, să ajungă profesor de matematică.
Nu îi înţelege pe cei care protestează
De altfel, cei care l-ar trimite la ciuperci sau împletit coşuri sunt motiv de îngrijorare pentru Dan Deoancă. Nu doar în calitate de om muncitor, cât mai ales de părinte. „Am trei copii, au nouă, 14 şi 15 ani. Şi mă uit la ăştia care vin uneori pe la noi, de vreo două ori pe an, şi spun că n-avem nevoie de proiect. Nu ştiu cum să le zic, că nu vreau să-i jignesc. Tinerii ăştia, care tot urcă la Roşia Montană şi zic că nouă nu ne trebuie, de fapt, proiectul minier, ce model sunt? Când îi văd… Nu pot să înţeleg, ei chiar ne cred pe toţi proşti? Ce merite din viaţa lor îi fac să fie un model pentru copiii noştri?”, se întreabă tatăl, care îşi doreşte un altfel de viitor pentru ai lui.
„La noi în echipă, toţi avem 35-40 de ani, sunt oameni cu vechime în muncă, pricepuţi. Nu suntem începători. Nu poţi să trimiţi un meseriaş cu vechime de 20 de ani să culeagă ciuperci, nu îi înţeleg pe cei care spun aşa ceva. Cred că sunt influenţaţi de undeva, asta zic şi colegii.” - Dan Deoancă
(Sursa articolului)
De câteva luni, Dan Deoancă, electrician calificat, are un loc de muncă pentru prima dată după cinci ani de căutări şi nesiguranţă. Autobuzul pus la dispoziţie de firmă îl aşteaptă la şapte şi jumătate. Tot autobuzul angajatorului duce spre şcoală şi copiii din zonă, care altfel ar merge kilometri întregi pe jos, indiferent de codurile anunţate de meteorologi. În Abrud, unde locuieşte Dan Deoancă, nu există transport în comun. Dan face naveta invers faţă de cum ne-am aştepta: locuieşte la oraş şi lucrează la ţară, în Roşia Montană. „Fac parte dintr-o echipă de nouă oameni: şase sunt electricieni, iar trei - instalatori. Lucrăm în departamentul de construcţii şi intervenim unde e nevoie de noi, pentru că sunt multe de făcut în zonă de când există un investitor care a început restaurările caselor vechi”, spune Deoancă.
Primul loc de muncă după ani de zile
Investitorul cu pricina e Roşia Montană Gold Corporation, compania care a devenit cel mai mare angajator din zonă. Într-un sat din Apuseni, mineri, electricieni şi instalatori au reuşit să îşi găsească de lucru pentru prima dată după ani de zile. Sunt oameni care au şcoală şi pregătire temeinică pentru o meserie, dar care ani la rând au fost nevoiţi să trăiască la limită. Cumva. Pur şi simplu pentru că nu i-a păsat nimănui de ei. „Singura speranţă era angajarea undeva. Au fost momente, vă rog să mă credeţi, când luam bani împrumut ca să pot cumpăra cele necesare. Şi pe urmă lucram şi iar dădeam şi tot aşa. Am fost ajutat şi de prieteni. Am avut zile şi din alea”, spune Deoancă, fiind conştient de limitele în care până şi prietenii îl puteau ajuta, într-o zonă în care şomajul nu e o întâmplare nefericită, ci o stare generalizată. „Eram mulţi fără lucru până de curând. Şi atunci, ne ajutam între noi. Nu lucram atunci doar ca electrician, făceam tot ce puteam, ca să aduc ceva acasă. Mergeam mai mulţi unde era nevoie de meseriaşi, la o reparaţie, sau în construcţii, plăteam benzina cui ne ducea şi restul banilor îi împărţeam între noi. Nu rămânea mare lucru, dar când nu ai nimic de făcut, când nimeni nu te angajează, ce poţi să faci? Să stai acasă să aştepţi? Să pleci din ţară, să laşi de tot familia?”, spune Dan.
„Vrem doar să muncim”
Sunt vremuri de care Dan nu vrea să-şi amintească. „Vă daţi seama: să munceşti de dimineaţa până seara în pădure, ud şi flămând de multe ori, seara să nu ai unde să te pui, să nu fii acasă, dimineaţa să o iei de la capăt, e foarte greu. Plus că eşti tot plecat. Familia nu mai are nici un sprijin”, explică Dan. Iar odată ajuns acasă, fiecare factură, fiecare întâlnire cu administratorul blocului, fiecare înştiinţare de la primărie legată de impozite era un coşmar. A fost nevoie de luni întregi de muncă stabilă ca să poată ajunge la liman. „Noi, momentan, de aici ne luăm pâinea: din proiectul minier, nu din poveşti. Nu s-a adus nimic în locul mineritului, să putem spune dacă e mai bine. Când toţi angajatorii din zonă sunt o alimentară şi trei buticuri, nu se poate trăi. Pentru că oamenii cer loc de muncă, nu altceva. Nu a venit nimeni să i se dea pe gratis: vrem să muncim”, zice Deoancă, iar în vorbele lui se simte mândria omului priceput în ceea ce face.
Beneficiile, deja vizibile
Viitorul a început să prindă contur de când Dan are loc de muncă. „Băiatului cel mare îi place matematica şi acum mi-am permis să îi iau nişte ore, să înţeleagă mai bine materia. Nu mult, dar câteva ore mi-am permis să îi dau. Acum, vrea să meargă la olimpiadă şi sper să pot să îl susţin”, zâmbeşte Dan, mândru că băiatul vrea acum să se facă profesor de matematică. Schimbările nu se opresc aici; la 39 de ani, soţia lui Dan a reuşit să îşi reia studiile şi merge la facultate. Speră că îşi va găsi, la rândul ei, un loc de muncă, după mulţi ani în care nu a mai putut lucra ca educatoare sau învăţătoare.
„Oamenii nu mai au răbdare”
„Sper ca, acolo sus, cineva să se gândească şi la zona noastră de aici, că altceva decât minerit nu se poate face. Nu mă miră faptul că până la urmă oamenii nu o să mai rabde; nu-i omeneşte să vii să spui că nu-i bun proiectul şi să nu vii cu nimic în schimb. Acum, 500 de familii au un trai decent. Pentru mine îi o linişte când ştiu că mâine mă duc la serviciu; înainte, credeţi-mă, nu dormeam noaptea”, pledează omul, care repetă mereu că nu vrea să se gândească măcar la o lume în care nu ar exista minerit. Închidem reportofonul, iar Dan se întoarce la lucru. Va mai avea zile liniştite cel puţin câteva luni, cât durează şi contractul lui de muncă pe perioadă determinată la Roşia Montană Gold Corporation. Speră – el, şi alte sute de oameni de acolo – ca proiectul minier să pornească. Atunci doar va şti că viitorul lui e asigurat. Lumea lui Dan e cea în care mii de oameni din zona Roşia Montană au un loc de muncă. E lumea în care băiatul cel mare are şansa ca, într-o zi, să ajungă profesor de matematică.
Nu îi înţelege pe cei care protestează
De altfel, cei care l-ar trimite la ciuperci sau împletit coşuri sunt motiv de îngrijorare pentru Dan Deoancă. Nu doar în calitate de om muncitor, cât mai ales de părinte. „Am trei copii, au nouă, 14 şi 15 ani. Şi mă uit la ăştia care vin uneori pe la noi, de vreo două ori pe an, şi spun că n-avem nevoie de proiect. Nu ştiu cum să le zic, că nu vreau să-i jignesc. Tinerii ăştia, care tot urcă la Roşia Montană şi zic că nouă nu ne trebuie, de fapt, proiectul minier, ce model sunt? Când îi văd… Nu pot să înţeleg, ei chiar ne cred pe toţi proşti? Ce merite din viaţa lor îi fac să fie un model pentru copiii noştri?”, se întreabă tatăl, care îşi doreşte un altfel de viitor pentru ai lui.
„La noi în echipă, toţi avem 35-40 de ani, sunt oameni cu vechime în muncă, pricepuţi. Nu suntem începători. Nu poţi să trimiţi un meseriaş cu vechime de 20 de ani să culeagă ciuperci, nu îi înţeleg pe cei care spun aşa ceva. Cred că sunt influenţaţi de undeva, asta zic şi colegii.” - Dan Deoancă
(Sursa articolului)
luni, 23 ianuarie 2012
Galeriile romane restaurate cu sprijinul RMGC
Roșia Montană Gold Corporation a început transformarea galeriilor romane în atracții turistice veritabile
În cel mult doi ani, minele romane de la Roșia Montană vor putea fi deschise turiștilor, cu sprijinul Roșia Montană Gold Corporation. O echipă formată din arheologi francezi a început deja lucrul pentru a reconstitui rețeaua de galerii săpate în stâncă în urmă cu 2.000 de ani. Sectorul vizat este cel cunoscut sub numele de galeria Cătălina- Monulești.
Fondurile companiei miniere au permis începerea amenajărilor turistice, iar startul proiectului minier va fi garanția faptului că Roșia Montană va avea un viitor și din punct de vedere turistic.
Comori încă nedescoperite
Şantierul arheologic din mina Cătălina- Monuleşti a fost deschis imediat după avizul semnat în vara anului 2011 de ministrul Culturii, Kelemen Hunor. La Roşia Montană au fost aduşi cei mai buni specialişti din Europa, coordonaţi de profesorul Beatrice Cauuet, de la Universitatea din Toulouse. Pe baza hărţilor, aceştia au început reconstrucţia vechilor galerii romane.
Până acum, au fost reconstituite galerii în lungime de peste 500 de metri, dispuse pe patru niveluri, la care se adaugă zilnic noi descoperiri. „Din datele pe care le avem în prezent, se pare că mai există încă o dată pe atâtea galerii ca cele cunoscute deja. Mergem în toate direcțiile să le găsim și facem cartarea în toate colțurile galeriilor”, a declarat arhitectul Beatrice Cauuet.
Minele au fost create în timpul ocupaţiei romane, la mijlocul anilor 100 după Hristos. Încă de atunci, imperialiştii foloseau sisteme complexe de drenare a apelor din mine. Semnul distinctiv al săpăturilor romane e galeria cu secţiunea trapezoidală, vizibilă şi în descoperirile de la Mina Monuleşti.
„Aproape că nu e nevoie de nicio susţinere pentru acest tip de galerie. Cu tehnica folosită atunci nu era nevoie de lemn; la cele mai recente s-a folosit doar lemnul, care putrezește, și de aceea unele galerii se prăbuşesc. Astea, romane, s-au menţinut foarte mult timp”, a spus Alexandru Vulpe, preşedintele Comisiei de Arheologie a Academiei Române.
O atracție turistică unică
În Europa, există mine romane în Franţa, Anglia dar şi în Peninsula Iberică. Astăzi, turiştii pot vizita galerii antice doar în Portugalia şi Spania. Astfel, Mina Cătălina-Monulești ar putea fi primul obiectiv de acest gen din Estul Europei. „Ceea ce e special în această mină e calitatea conservării în cazul uneltelor din lemn”, explică Beatrice Cauuet. De altfel, arheologii francezi au găsit nenumărate bucăţi din torţele utilizate de romani, dar şi scări din lemn folosite pentru a interconecta etajele galeriilor. „Aici avem o scară din lemn dintr-o singură bucată, lungă de 5 metri. Romanii le sculptau pentru a realiza scări pe care să urce”, a explicat arhitectul Beatrice Cauuet.
Model pentru istoria Roșiei
Pe lângă semnele din perioada romană, în Cătălina-Monuleşti există şi urme ale civilizaţiei medievale, din secolele XV-XVI dar şi urme recente, din perioada comunistă. Toate vor fi conservate şi expuse, din momentul în care mina va fi introdusă în circuitul turistic. „Eu mă gândesc în primul rând la cum va fi turismul cultural aici, la cum vor intra oamenii, cum vor îmbrăca aceste echipamente. Oamenii vor învăţa foarte mult despre ceea ce a însemnat Roşia Montană din epoca romană şi până în secolul 20, pe viu”, a arătat Răzvan Theodorescu, fost ministru al culturii.
Reprezentanţii RMGC spun că galeriile ar putea fi deschise publicului în mai puţin de doi ani. În paralel, aceştia investesc în reabilitarea clădirilor de patrimoniu din zona protejată a Roşiei Montane. „Ne gândim la un turism cultural, dar şi unul montan de agrement. De aceea, vom crea în parteneriat cu Consiliul Local două hoteluri, în aşa fel încât turismul pe care ni-l dorim cu toţii să aibă o bază reală de discuţie”, a spus Adrian Gligor, vicepreşedinte Patrimoniu RMGC.
Pe listă se află peste 300 de case vechi din centrul localităţii, care vor fi reabilitate şi incluse în circuitul turistic. Valoarea totală a investiţiilor în patrimoniu depăşeşte suma de 70 de milioane de euro. „Pe plan mondial, cercetările arheologice de la Roşia Montană sunt de un interes imens şi trebuie să realizăm acest lucru. Statul român nu ar fi investit niciodată bani în aceste lucrări”, a declarat Răzvan Theodorescu, fost ministru al Culturii.
Ultima șansă pentru galeriile romane
Astăzi se mai păstrează doar porţiuni din galeriile romane, pentru că exploatările din Evul Mediu şi de mai târziu s-au făcut prin prelungirea şi lărgirea galeriilor existente. O mare parte din ele au fost complet distruse în 1970, când în zona Cetate a fost amenajată o carieră chiar în locul unde se afla un întreg sistem de galerii, denumit „cetăţile romane”, fără a se face niciun fel de cercetări, inventariere şi conservare in situ, acolo unde era cazul. Cercetările arheologice finanțate de RMGC și amenajările finanțate de companie constituie o ultimă șansă pentru conservarea și valorificarea acestor vestigii unice.
O istorie aparte
Roşia Montană este una dintre cele mai vechi localităţi din Europa cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase; atestarea acestei activități prin celebrele tăblițe de lut din anul 131 semnează practic și certificatul oficial de naștere al comunei de astăzi. În minele romanilor lucrau sclavi şi colonişti, care au amenajat primele galerii pentru extracţie de aur și argint. Ei foloseau cele mai eficiente tehnici miniere pentru perioada aceea. Galeriile erau săpate cu ciocanul, dalta şi târnăcopul şi erau de multe ori ramificate sau chiar supraetajate. Când roca era foarte dură, pereţii stâncii se încălzeau cu foc, după care erau apoi stropiţi cu apă şi oţet pentru a se răci brusc. Datorită diferenţei termice create, se crăpau, şi apoi, cu târnăcopul, erau desfăcute bucăţile de rocă din care era separat aurul.
vineri, 21 octombrie 2011
Comunitatea întreabă, compania Roşia Montană Gold Corporation răspunde
1. Cât câştigă statul român din extragerea aurului de la Roşia Montană?
Proiectul Roşia Montană aduce beneficii substanţiale economiei României, curăţă poluarea existentă în zonă şi restaurează şi pune în valoare patrimoniul cultural local. Puţini ştiu că planul de afaceri al proiectului minier, în care statul român este partener, prevede beneficii totale de 4,2 miliarde de dolari pentru economia ţării, adică peste 50% din beneficiile proiectului.
Din această sumă, 1,8 miliarde de dolari vor intra direct la bugetul țării. Aceste fonduri sunt constituite din dividendele obţinute de statul român, care deţine 19,31% din acţiunile companiei RMGC, din redevenţa minieră şi din taxele şi impozitele achitate direct către bugetul statului: local, județean şi naţional. Iar 2,4 miliarde de dolari reprezintă cheltuielile în România pentru resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele. Aceste sume reprezintă o investiţie directă în economia României şi vor ajunge la forţa de muncă, întreprinzătorii şi companiile româneşti ce vor furniza produse şi servicii pentru RMGC, în faza de construcţie, de operare și de reabilitare ecologică.
Trebuie subliniat și că investiţia totală necesară proiectului minier Roşia Montană este de aproape 2 miliarde de dolari. Până acum, din această sumă s-au investit peste 450 milioane de dolari. Faza de construcţie va aduce în țară încă aproape 876 milioane de dolari, iar restul investiției se va face în fazele de dezvoltare şi de închidere a minei. Toți aceşti bani vor intra în economia României.
2. Cât de sigur va fi iazul de decantare de pe Valea Cornei?
Una dintre îngrijorările cetăţenilor privind proiectul Roşia Montană a fost aceea a siguranţei barajului iazului de decantare propus în valea Cornei. Pentru că cei interesaţi de acest aspect vor să afle mai multe, publicăm concluziile experţilor de la Institutul Norvegian de Geotehnică (NGI), care au evaluat proiectul acestui baraj proiectat de firma americană Montgomery Watson Harza (MWH – liderul mondial în domeniu).
Proiectul realizat de MWH a folost criterii suplimentare pentru a creşte gradul de siguranţă în funcționare a barajului. De exemplu, în mod obișnuit la nivel mondial, iazurile de decantare sunt proiectate să poată înmagazina o singură precipitaţie maximă probabilă (PMP). Însă, în cazul proiectului RMGC, iazul va putea stoca două precipitaţii maxim probabile consecutive, iar probabilitatea ca acest eveniment să se producă este de 1 la 100 de milioane de ani.
Această capacitate de stocare suplimentară neobişnuit de mare, alături de ceilalţi parametri de proiectare la care a fost gândit şi proiectat iazul de decantare al RMGC, conferă o creștere extrem de importantă a siguranței de funcționare a sistemului iazului de decantare.
A fost analizat și riscul poluării apei, de un grup de specialiști internationali, sub coordonarea prof. Paul Whitehead, de la Centrul de Cercetări al Mediului Acvatic al Universității Reading din Marea Britanie (acum profesor la Universitatea Oxford), care au tras concluzia că, indiferent de situaţia existentă, riscul poluării accidentale a apei este extrem de redus, iar riscul poluării transfrontaliere este inexistent.
În concluzie, spune NGI, barajul de pe valea Corna va fi de 100 de ori mai sigur decât al oricărei alte construcții similare din lume, iar probabilitatea de a nu funcționa în siguranță este de 1.000 de ori mai mică decât al oricărei alte structuri similare din întreaga lume.Totodată, conform studiului de evaluare a impactului economic al proiectului, realizat de compania britanică Oxford Policy Management (OPM), investiția de la Roșia Montană va avea o contribuţie potenţială de 19 miliarde USD la PIB-ul României. În mod direct, beneficiul provine din impozite, taxe pe profit, salarii, proprietăţi, accize, taxe de exploatare şi redevențe, iar în mod indirect ca urmare a efectului de multiplicare generat de proiect pe întreaga sa durată de viaţă.
vineri, 22 iulie 2011
70 de milioane de dolari pentru Rosia Montana
Ca urmare a negocierilor cu ministrul Culturii, compania miniera Rosia Montana Gold Corporation a dublat saptamana aceasta bugetul destinat patrimoniului din Rosia Montana. Astfel, 70 de milioane de dolari vor fi investiti de canadieni pentru conservarea si punerea in valoare a elementelor arheologice si arhitectonice.
In colaborare cu RMGC, ministerul Culturii a elaborat un plan de actiune concentrat asupra a 80% dintre vestigiile culturale ale Rosiei Montane. Astfel, galeriile romane din zona Piatra Craiului si Catalina Monulesti vor fi restaurate si redate circuitului turistic. Alti 100 de km de galerii miniere vor fi investigati de specialisti pentru eventuale descoperiri arheologice, 41 de cladiri monument istoric vor fi restaurate alaturi de centrul istoric al comunei si incinta funerara romana Tau Gauri, iar lista continua.
Desigur, si de aceasta data, oponentii proiectului au contestat cu vehementa valabilitatea acestei decizii. Acestora tin sa le spun doar ca suma investita la Rosia Montana reprezinta o treime din bugetul total al Ministerului Culurii, bani pe care statul roman nu i-ar fi putut directiona niciodata catre un astfel de proiect. Suma este colosala, iar acesteia I se adauga alti 11 milioane de dolari, investiti pana acum de canadieni in patrimoniul local.
In concluzie, propun sa privim cu mai multa deschidere acest parteneriat intre stat si sectorul privat. Va invit sa vedem lucrurile in ansamblu si sa acceptam ca Romania inca se afla intr-un impas economic, iar un profit direct de 4 miliarde de dolari de pe urma proiectului minier, fara niciun fel de investitie, este o oportunitate ce nu trebuie ratata. De acord cu mine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)