EXCLUSIV : ROMÂNIA ARE 6.000 DE TONE DE AUR

ADICĂ 250 DE MILIARDE DE EURO! SECRETELE ZĂCĂMINTELOR DE AUR DIN ROMÂNIA VÂNDUTE PE 10.000 DE DOLARI

Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor preţioase. “Ocupăm locul cinci în lume la extracţie, în decursul istoriei”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării. Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Şi aceasta în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă.
Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiţie multimilenară.
Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoşii noştri cunoşteau metalurgia aurului.
Suntem pe locul cinci în lume
“Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât poporul român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialişti, nu ne întreabă nimeni nimic”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur.


«ŢARA NOASTRA PRIMESTE PREA PUTIN PENTRU ZACAMINTELE PE CARE LE CONCESIONEAZA»

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

“Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul”, ne-a spus prof. Gheorghe Popescu. De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%.


GUVERNUL A SECRETIZAT MODUL DE CONCESIONARE A REZERVELOR NATURALE

Dr. ing. Neagu Florea, fost director al Institutului de Cercetări Miniere, proiectantul câtorva mine de aur din Munţii Apuseni în anii ‘70, susţine că dacă până în 1989, mineritul aurului era foarte dezvoltat, după Revoluţie, producţia a scăzut necontenit, astfel că din anul 2005, România nu a mai scos nici un gram de aur din minele proprii, pe care le-a închis. Motivaţia oficială a fost că zăcămintele sunt epuizate.
Cu toate acestea, însă, conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în ultimii ani, opt firme străine au primit licenţe de explorare şi exploatare pentru aur în ţara noastră, exact pe zonele unde, oficial, nu mai existau zăcăminte. Libertatea a publicat un articol amplu pe această temă. Jurnaliştii Libertăţii au cerut atunci ANRM detalii despre licenţele primite de aceste firme. Răspuns ANRM: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria surselor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Menţionăm că aceste contracte pe bunuri publice, adică zăcămintele naţionale, nu pot fi secretizate, deoarece conţin informaţii de interes public, conform Legii 544/2001.


SECRETELE ZACAMINTELOR DE AUR DIN ROMÂNIA VÂNDUTE PE 10.000 DE DOLARI

Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicaţia: “Au avut hărţile geologice ale statului român”, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu (foto mic).
Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” - adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni - dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp. “Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate.
Oficial s-a spus că sunt epuizate”, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în “patrulaterul aurului”.
Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.


250 de tone, doar la Roşia Montană
.
Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit - punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate…

Cum?

«Încă este mult aur în subteran»
“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.


PRIMA HARTĂ A «BOGĂŢIILOR» ROMÂNEŞTI DATEAZĂ DIN 1925

În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant.
Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti.
În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul. Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari…


PRIVATIZAREA REZERVELOR ESTE TINUTA «LA SECRET»

Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.


Datorie externă, 92,1 miliarde €
În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor, Băncii Naţionale publicate cu patru luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.

Record pentru preţul aurului
Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua, metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.
(sursa articol)

Averea din adâncuri a României

România stă pe bogății minerale de zeci sau poate chiar sute de miliarde de euro. Aurul, argintul, cuprul, magneziul, dar și apa minerală, sarea sunt printre cele mai importante substanțe aflate în subteranul țării noastre. Ce avem de gând să facem cu ele?

O spun la unison mulți economiști, analiști și investitori: resursele naturale vor fi miza următorului deceniu. A spus‑o foarte tranșant și investitorul american Jim Rogers, fost partener al celebrului George Soros, prezent luna aceasta la o conferință în București. „Resursele naturale vor fi cea mai interesantă parte a economiei mondiale în următorii 10–20 de ani", a declarat Rogers.

„România are o istorie în agricultură, minerit, energie și trebuie să profitați de aceste atuuri", a adăugat investitorul, care în ultimii ani a abandonat investițiile în valute și acțiuni, iar acum cumpără masiv contracte pe metale, mărfuri și investește în agricultură. 
Iar dezbaterile din ultimele luni din țara noastră arată același lucru: resursele naturale sunt adevărata afacere a momentului, fie că este vorba de aur, cupru, gaze de șist, păduri sau energie regenerabilă.
Unele din cele mai importante resurse naturale ale României se află în subteran, sub formă de minereuri. Revista MONEY Magazine a încercat să facă o analiză a celor mai importante bogății din subsolurile României și a felului în care ar trebui să fie gestionate pentru a maximiza valoarea lor pentru populație.

Cert este că, începând cu 1990, sectorul minier s‑a restrâns continuu în România. Din 1998 până în 2007 au fost închise circa 550 de mine și au fost disponibilizate zeci de mii de persoane din acest sector, după cum se arată în documentul „Strategie a industriei miniere pe perioada 2008–2020" publicat tot pe site‑ul ANRM.

„În 2003, în companiile de minerit controlate de statul român lucrau 68.000–70.000 de oameni. În 2006–2007 mai erau 42.000, iar acum mai lucrează circa 24.000 de oameni. Jumătate din acești oameni lucrează în companiile de cărbuni, apoi vin cei din sare și apoi cei care lucrează în minele de uraniu", a declarat recent pentru „Ziarul Financiar" Sorin Găman, director general al Direcției Generale pentru Resurse Minerale din Ministerul Economiei. Acum, interesul pentru minerit s‑a reaprins datorită contextului internațional. Prețurile metalelor au crescut masiv la bursele internaționale și tendința se pare că va continua ani buni de acum înainte. Prețul cuprului spre exemplu a crescut de la circa 2.500 de dolari pe tonă în 2000 la 8.000–9.000 de dolari pe tonă în prezent. Și prețul aurului sparge record după record și probabil o să treacă de pragul psihologic de 2.000 de dolari pe uncie. Poate România să profite de acest trend global?

PROBLEME. La momentul actual, una dintre problemele cele mai mari ale industriei de minerit a României este dotarea tehnologică foarte învechită (utilaje de 30–40 de ani). O a doua problemă este lipsa unor industrii în amonte și în aval, astfel că cea mai mare parte a producției trebuie să fie vândută la export neprelucrată, în timp ce țara noastră cumpără metale prelucrate din import. Banca Națională a României a încetat de pildă în 2000 să mai cumpere aur de pe piața internă, se arată tot în documentul de pe site‑ul ANRM. O altă problemă majoră este lipsa de specialiști în condițiile în care foarte puține persoane au mai fost interesate în ultimii zece ani să urmeze studii în acest sector.

„Anul trecut în România nu a absolvit nici un preparator", spune Gelu Mărăcineanu, specialist în această industrie. Preparatorul este acea persoană care separă substanța valoroasă din minereu de restul compoziției care nu este utilă. În Occident, aceasta este o meserie foarte apreciată și bine plătită. De asemenea, la institutele de profil din România au rămas doar specialiști din garda veche și problema este aceeași: lipsa de personal competent. „Există un Institut Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive în București – INCDMRR. De ce nu este proiectant general nici Pentru Roșia Montană, nici pentru Roșia Poieni?", se întreabă de exemplu Mărăcineanu. El mai spune că multe din institutele de cercetare din România „au trăit" în ultimii ani din bani de cercetare de la stat, făcând diverse proiecte de cercetare fără nici o utilitate practică. În opinia specialistului, prioritatea Guvernului României ar trebui să fie industriile din jurul mineritului, și nu simpla exploatare a unui zăcământ sau a altuia.

„Este clar că aceste mine au nevoie de investiții, dar marea problemă este că, și dacă se fac toate aceste investiții, efectul de multiplicare va fi minim. România nu mai produce nici măcar vagoneți de mină, nici cale ferată de mină, nici măcar materialele și consumabilele nu vor fi cumpărate din România. Noi nu facem blindaje pentru mori, nu mai facem concasoare, nu facem corpuri de măcinare", enumeră acesta. De asemenea, toate aceste minereuri ar trebui procesate în România pentru a le crește valoarea adăugată, și nu vândute la export în formă brută.

LA STAT. Gelu Mărăcineanu este unul dintre cei mai apreciați specialiști în domeniu de la noi din țară. A absolvit Facultatea de Minerit a Universității din Petroșani și are și un doctorat în domeniu. Mărăcineanu a fost timp de nouă luni președintele ANRM, până când a fost demis în octombrie 2009 de fostul premier Emil Boc, în contextul unor speculații că ar fi un apropiat al omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. De altfel, în prezent, Mărăcineanu este Project Manager la un proiect privat de explotare a magneziului de la Budureasa (Bihor) derulat prin firma Geoasset.

Geoasset este deținută oficial de politicianul Cozmin Gușă, dar presa a speculat că în spate s‑ar afla Sorin Ovidiu Vântu. „Eu sunt managerul proiectului și mă ocup de partea tehnică, nu mă interesează cine este acționarul", spune Gelu Mărăcineanu. El mai spune totodată că nu ar mai accepta niciodată o funcție la stat. „Aș putea să fiu un specialist care să ajute din afară, aș face‑o cu mare plăcere, dar să fiu ancorat într‑o funcție de secretar de stat sau director în cadrul ministerului, niciodată în viața mea. Pentru că nu poți să faci nimic, sunt tot felul de interese de care, dacă nu ții cont, ești înlăturat", spune acesta. O mare problemă este și lipsa de profesioniști din instituțiile statului – mulți oameni din ministere și agențiile de stat nu au studii de nici un fel în domeniu.
Salarizarea în aparatul de stat este iarăși prost gândită. El a avut, de pildă, când era șef ANRM, un salariu de 5.400 de lei, iar ceilalți funcționari din Agenție aveau salarii de 1.500–2.000 de lei. „Se constată o deprofesionalizare a întregului aparat de funcționari din zona statului", afirmă acesta.

ENERGIA E CHEIA. Mărăcineanu crede că abordarea actuală a Guvernului României este neprofesionistă. El consideră că ar fi nevoie de o perioadă de cel puțin trei‑șase luni pentru o analiză serioasă a domeniului, și abia după aceea formulată o strategie națională. Guvernul, spune el, ar trebui să țină cont de relațiile dintre industria mineritului și cea a energiei. „Ponderea cheltuielilor cu energia în aceste combinate este foarte mare. În momentul în care vine un investitor străin în România întreabă două lucruri.
Primul: care este prețul la energie electrică și la gaze și al doilea: care este costul forței de muncă". În aceste condiții, Guvernul va trebui să rezolve problema „băieților deștepți" din energie. „Este inadmisibil ca, într‑o perioadă de criză, când statul reduce pensiile și taie alocațiile de creștere a copiilor, OMV Petrom să aibă un profit de aproape un miliard de euro, la o cifră de afaceri de 5 miliarde de euro. Au omorât totul în jur: agricultură, consum și industrie", spune acesta. Potrivit rezultatelor financiare făcute publice la începutul acestui an, în 2011, OMV Petrom a înregistrat un profit net de 866 de milioane de euro, în creștere cu 72% față de 2010. Acesta este cel mai mare profit raportat vreodată de o companie românească.

PRIVATIZĂRI, DAR ALTFEL. Se pare că Guvernul are de gând să continue privatizările din minerit. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a declarat recent la o emisiune de la B1 TV că Guvernul va relua privatizarea Cupru Min. „Se reia procesul, având grijă ca în dosarul de licitație să nu lipsească nimic, cu o evaluare care să nu aibă nici o umbră asupra ei, cu o firmă recunoscută, internațională", a declarat premierul. Interesul firmelor străine rămâne la fel de mare.
Roman Copper Corp., de pildă, firma care câștigase licitația de la Cupru Min, a angajat recent una dintre cele mai puternice case de avocatură din România, NNDKP, în încercarea disperată de a relua discuțiile privind preluarea producătorului de cupru, după ce negocierile cu statul au fost sortite eșecului.
De asemenea, premierul a mai spus că dorește o decizie și în chestiunea Roșia Montană, o controversă care durează de peste șase ani. „Roșia Montană înseamnă locuri de muncă, e o prioritate. Privesc foarte tehnic și nu dau înapoi în fața unui adevăr. Nici nu sunt ecologistul de vârstă nouă care brusc și‑a reinventat propria identitate politică în niște haine pe care nici el nu le crede", a mai declarat Ungureanu.
(sursa articol)