Copiii din Rosia Montana au jucat baschet cu "Big Ghitza"

Copiii din Rosia Montana au avut astazi ocazia sa invete baschet de la Ghita Muresan, cel mai cunoscut baschetbalist roman si al doilea care a evoluat in liga profesionista americana NBA.

Ghita Muresan a adaugat Rosia Montana la calendarul turneului "Ghita Muresan Summer Camp 2011", la invitatia Rosia Montana Gold Corporation, dandu-le astfel copiilor din zona sansa nesperata sa-l cunoasca si sa afle chiar de la el cateva dintre tainele baschetului.

"Ma bucur ca am ajuns sa lucrez cu copiii din Rosia Montana, mai ales ca oamenii de aici m-au primit foarte bine, sunt oameni caldurosi. Eu am plecat de la tara si consider ca noi, adultii, avem o datorie fata de comunitatea de unde plecam: sa-i dam ceva inapoi din ceea ce stim. Baschetul aduce un stil de viata sanatos pe care sper sa-l putem promova in cat mai multe locuri din Romania, asa cum am facut astazi la Rosia Montana”, a precizat Ghita Muresan.

Cunoscutul sportiv a inceput baschetul in Cluj, la "U", apoi a jucat pentru o scurta perioada la Pau Orthez, in Franta, fiind apoi transferat in liga profesionista nord-americana. In NBA, "Big Ghitza" a jucat la Washinghton Bullets si New Jersey Nets. Dupa retragerea din activitatea competitionala a ramas un promotor al baschetului si al sportului in general. In prezent, conduce o scoala de baschet in SUA si vine anual in Romania pentru turnee de baschet pentru copii. Anul acesta, "Ghita Muresan Summer Camp” a ajuns la cea de-a cincea editie.

"Rosia Montana Gold Corporation se implica permanent in viata comunei si sustine activitatile sociale, culturale si sportive de aici. Dorim ca si copiii din Rosia sa aiba aceleasi oportunitati cu cei din marile orase ale tarii si de aceea sustinem proiectele care li se adreseaza. Ghita Muresan este un excelent ambasador al sportului si al stilului de viata sanatos, iar copiii au, cu siguranta, ce sa invete de la el”, a declarat Catalin Hosu, purtator de cuvant al RMGC.

Pe langa turneul de baschet cu Ghita Muresan, RMGC este partener al primului club de rugby din zona, ale caror sectii de copii vor fi intra in competitiile locale si nationale incepand cu toamna acestui an.

Sursa: http://www.citynews.ro/bucuresti/eveniment-29/copiii-din-rosia-montana-au-jucat-baschet-cu-big-ghitza-128330/

UBS a ameninţat cu reducerea prezenţei în Londra

UBS a ameninţat că îşi va reduce prezenţa în Londra dacă guvernul urmează sfatul unui organism de protecţie a patrimoniului care efectiv a blocat redezvoltarea sediului din Londra.

Într-o scrisoare confidenţială adresată Dlui Jeremy Hunt, Secretar de Stat la Departamentul pentru Cultură, Media şi Sport, Carsten Kengeter, chief executive al băncii de investiţii UBS, vorbeşte despre “consecinţele grave” pentru UBS şi municipalitate ale unei decizii de a lista complexul de birouri Broadgate, care datează din anii 1980, ca obiectiv de interes arhitectural special.

Grupul bancar elveţian acceptase să ocupe un nou sediu de £850 milioane ($1.4 miliarde) în Broadgate pentru cei 7.000 de angajaţi ai săi, ceea ce ar fi dus la demolarea a două clădiri existente în campus, aflate în proprietatea British Land şi Blackstone.

Dl. Kengeter a spus că o decizie de a lista clădirile – împiedicând astfel demolarea – ar obliga banca să “îşi reconsidere în mod fundamental strategia de ocupare în Londra”, dată fiind lipsa unei alternative adecvate. Acest lucru ar “reduce capacitatea municipalităţii de a atrage şi reţine organizaţii financiare globale precum a noastră”, a spus acesta.

Scrisoarea a intrat în posesia Financial Times în urma unei solicitări bazate pe libertatea de informare. UBS a refuzat să comenteze. Aceasta a fost trimisă în copie şi către George Osborne, cancelar, şi Vince Cable, secretarul pentru afaceri, şi făcea referire la dorinţa cancelarului de a păstra oraşul Londra ca cel mai important centru pentru servicii financiare din lume.

English Heritage, consultantul guvernului pe probleme legate de conservare, a recomandat ca aceste clădiri să fie listate ca obiective protejate în urma solicitărilor primite de la grupurile de conservare. Această recomandare a fost respinsă de Dl. Hunt pe data de 15 iunie.

Dl. Kengeter a spus în scrisoarea sa din 3 iunie că nu există alte opţiuni în Londra.
“Dacă extinderea propusă pentru Broadgate nr. 5 trebuie abandonată pentru că Broadgate nr. 4 şi 6 . . . sunt listate, va trebui să găsim viitoare locaţii alternative pe care să le ocupăm până în 2016,” a scris acesta. “Nu considerăm această opţiune a fi una fezabilă dată fiind amploarea şi natura spaţiului necesar. O astfel de decizie ne-ar forţa să regândim în mod fundamental strategia de dezvoltare în Londra.”

The Twentieth Century Society, care a fost unul din principalii suporteri ai listării, a pretins după decizia Dlui. Hunt că “alţi factori decât cei care ar trebui avuţi în vedere în procesul de listare au decis soarta unei importante clădiri istorice”. Doar “importanţa arhitecturală şi istorică” ar trebui avută în vedere.

O purtătoare de cuvânt a Dlui. Hunt a spus că decizia a fost luată doar pe baza valorii arhitecturale şi nu a fost influenţată de niciun factor economic.

“Singurii factori care se au în vedere la evaluarea unei clădiri pentru listare sunt interesul arhitectural şi istoric, alte aspecte sunt irelevante,” a declarat aceasta.

Este pentru prima dată când banca şi-a exprimat preocuparea cu privire la viitorul clădirii sale din Londra, prin această scrisoare. Chiar şi aşa, probabilitatea ca UBS să fi părăsit Londra ca bancă de investiţii este minimă, cu toate că acest lucru nu a fost afirmat în scrisoare.

Nu exista patrimoniu fara dezvoltare economica

Saptamana aceasta au fost  “la moda” atacurile asupra academicienilor care si-au exprimat opinii favorabile asupra proiectului Rosia Montana. Evident, trebuie si opozantii sa isi mai schimbe din cand in cand obiectul atacurilor caci altfel ar intra in rutina si asta i-ar face si mai plictisitori decat sunt.

Membrii  Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Rosia Montana (GIMPCRM)  au concluzionat ca cel mai rau scenariu pentru patrimoniul din Rosia Montana este sa ramana in stadiul in care se afla momentan.  Daca nu se intervine urgent, obiective valoroase vor fi pierdute definitiv iar atunci protestele ONG-urilor nu vor  putea inlocui aceste elemente esentiale ale fondului cultural romanesc. Vor ramane doar vorbe in vant, neancorate in realitate, ceea cesunt, de fapt, si in momentul de fata.

Pe baza cercetarilor realizate timp de sase luni, GIMPCRM  a elaborat un raport intitulat „Patrimoniul cultural din Roșia Montană – Stare de fapt și perspective reale”, o analiza realista si obiectiva care se distanteaza in mod evident de opiniile diletantilor care se inversuneaza sa se impotriveasca implementarii acestui proiect.

O perspectiva interesant argumentata este cea legata de faptul ca nu se poate conserva si restaura patrimoniul fara dezvoltare economica. Pe drept, fara infrastructura, utilitati, patrimoniul nu poate fi valorificat din punct de vedere turistic. Avem si un exemplu concret in sensul asta, dezvoltarea turistica a Vaii Jiului, un proiect esuat din cauza lipsei de fonduri si a unor actiuni coerente care sa fie integrate intr-un ansamblu logic.

In final, afirmatia academicianului Alexandru Vulpe este un argument imbatabil, din punctul meu de vedere: “Suma prevăzută de compania minieră pentru a fi investită în patrimoniu – 70 de milioane de dolari – este fără precedent în România, în condițiile în care, spre exemplu, anul acesta statul român a alocat pentru cercetări arheologice 240.000 RON, adică mai puțin de 70.000 de dolari. Simpla comparație între cele două cifre spune totul”.

O DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ VECHE DE TREI ANI DEVINE ŞTIRE DE SENZAŢIE ÎN ULTIMELE ZILE! CRONICA UNUI FALS MEDIATIC (Cum umblă Piso cu tencuiala vopsită)

de Alexandru Diaconescu


PRECIZARE: În ruinele Sarmizegetusei romane, la vest de “forul lui Traian”, se găseşte o structură impresionantă de zidărie, despre care cei ce o dezvelesc acum (profesorul clujean Ioan Piso şi emulul său bucureştean muzeograful Ovidiu Ţentea) cred că ar fi un templu al divinităţii palmirene Yarhibol (în realitate este fundaţia unei fântâni publice monumentale). Blocul de zidărie este aşezat deasupra unei locuinţe de sec. II, demolată în vederea realizării structurii în cauză. În cadrul acestei locuinţe a fost descoperită o încăpere, numită convenţional “camera L”, unde s-au mai păstrat pe pereţi fragmente de tencuială pictată, lucru firesc într-un sit roman.

Patrimoniul Sarmizegetusei ar trebui conservat. Și măcar cu simple panouri care să reconstituie pentru vizitatori modul în care arăta pe vremea romanilor această bijuterie a Daciei Felix. (Sursa: lucrare personală - FORURILE SARMIZEGETUSEI, O PLIMBARE IMAGINARĂ PRIN CENTRUL POLITICO-ADMINISTRATIV AL MICII ROME DE LA POALELE RETEZATULUI)

MAREA ŞTIRE: Dar iată că brusc, la fârşitul săptămânii trecute descoperirea devine ştire de senzaţie. Tonul l-a dat ziarul clujean Făclia de vineri 22 iulie, unde se poate citi un reportaj amplu ilustrat, care deplânge lipsa de fonduri a cercetătorilor, care nu lucrează decât cu voluntari străini şi studenţi hrăniţi de autorităţile locale. În pofida acestor vicisitudini profesorul Piso anunţă triumfător o mare descoperire. Citez din ziarul Făclia:“Pe pereţii accesibili ai acestei încăperi am găsit cîţiva metri pătraţi de frescă, iar din dărîmătură am scos bucăţi mari de tencuială pictată. Din ce ne-am putut da seama până acum, fresca este realizată în culori foarte vii şi reprezintă elemente vegetale, dar şi alte motive, pe care trebuie să le mai identificăm. Dintre toate descoperirile arheologice, fresca este cea mai sensibilă şi mai supusă degradării. L-am chemat imediat pe dl Sabin Grapini, specialistul în domeniu de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, am anunţat-o pe d-na Liliana Ţolaş, directoarea muzeului din Deva, şi pe dl secretar de stat Vasile Timiş, am luat legătura cu Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice şi am cerut sprijin chiar şi poliţiei locale. Nu avem voie să omitem nimic şi nici să facem vreo greşeală. După părerea noastră, fresca nu poate fi conservată la faţa locului, fiindcă s-ar afla în permanent pericol, ci în muzeul din Sarmizegetusa”. În consecinţă I. Piso solicită fonduri speciale şi nu pierde ocazia să se răfuiască cu cei care gestionează “defectuos” banul public. Ştirea a fost reluată de mai multe ziare şi – dovedindu-se “senzaţională” – a ajuns chiar şi pe micile ecrane. Iată ce declară marţi, 26 iulie pe postul Realitatea TV acelaşi I. Piso: “Pe pereţii acestei locuinţe am găsit frescă romană, pictură murală, parţial pe perete, parţial căzută şi am chemat specialiştii în acest domeniu şi căutăm să salvăm această frescă. Soluţia e desprinderea ei de pe perete şi restaurarea în laborator şi apoi expunerea în muzeul din Sarmizegetusa”, a spus prof. dr. Ioan Piso, coordonatorul lucrărilor de la Sarmizegetusa, pentru REALITATEA.NET.

ADEVĂRUL: De fapt fresca fusese descoperită încă din anul 2008, dar lucrările au fost oprite şi încăperea a fost reacoperită cu pământ pentru o conservare de moment. Dovada poate fi găsită și în comunicatul AGERPRES din 28 august 2008, din care citez:“Sub templu, arheologii au găsit o cameră subterană în care, pe o inălţime de un metru, s-a păstrat pictura interioară. După cunoştinţa noastră, în prezent, pictura are caracter de unicat. Pictura interioara este extrem de frumoasă şi bine păstrată, până la înălţimea de un metru. Rezultatele recompunerii acestei picturi, în urma procesului de conservare şi reconstituire pe calculator, vor aduce, probabil, aspecte relevante”, a spus prof. Ovidiu Ţentea, arheolog la Muzeul Naţional de Istorie al României, care coordonează săpăturile la templul lui Iarhibol”. Şi mai explicit este raportul arheologic pe anul 2008, publicat înCronica cercetărilor arheologice. Campania 2008, Târgovişte 2009, sub. nr. curent 78. La p. 191 (capitolul intitulat “Templul lui Yarhibol”), I. Piso şi O. Ţentea scriau: “În camera L …. de la înălţimea de 90-95 cm (faţă de podea) se păstrează o porţiune de tencuială (lungă de 2,50 m şi lată 0,30 m) realizată dintr-un mortar alb cu urme de praf de cărămidă, având un aspect grăunţuros. Tencuiala are o grosime totală de 3,5 cm, fiind dispusă pe două straturi”. Iar în concluzie cei doi afirmă: “Se are în vedere prelevarea tencuielii pictate din camera „L” , cu ajutorul unui restaurator de frescă, precum şi demararea unor lucrări de conservare primară a structurilor deteriorate”. Iată deci că pictura murală fusese descoperită încă din anul 2008!

CÂTEVA EXPLICAŢII: În anul următor I. Piso, fiind practic pensionat de la Universitatea Babeş-Bolyai, nu a mai participat la săpăturile din Sarmizegetusa, drept pentru care obiectivul a rămas neatins. Dar iată că în toamna aceluiaşi an conducerea universităţii decide să-i prelungească lui I. Piso activitatea, cu tot votul contrar exprimat de Catedra de Istorie Antică şi Arheologie, din care dl. Piso făcea parte. Mai mult chiar, în februarie 2010 el este repus şi în funcţia de director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei printr-o decizie judecătorească de-a dreptul halucinantă, care anulează până şi nota proastă (echivatată clificativului “insuficient”) dată de o comisie de experţi în arheologie şi mulzeologie a Ministerului Culturii. În calitate de director al muzeului el semnează cu subalternul său D. Alicu transferul şefiei şantierului în favoarea sa şi în vara anului 2010 I. Piso şi colaboratorii săi se lansează în săpături de amploare la Sarmizegetusa(fondurile au fost de 90.000 RON!). Cu toate acestea încăperea cu fragmente de pictură murală a fost ţinută la păstrare. De ce a fost scoasă acum de la naftalină?

I. Piso este “omul săptămânii”, aşa titrează luni 25 iulie o gazetă intitulată Cluj-am.ro. Eu i-aş parafraza spunând că este “agitatul săptămânii”, căci îl vedem pe toate posturile şi în toate ziarele luptând ca un războinic al luminii şi al dreptăţii împotriva proiectului Roşia Montană. Cu patriotică mânie dl. Piso s-a ridicat împotriva deciziei unanime a Comisiei Arheologice, care a descărcat de sarcină arheologică o parte din Masivul Cârnic, precum şi împotriva Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană, care a produs recent un raport critic, dar a cărui concluzie ultimă este că singura soluţie viabilă pentru salvarea patrimoniului din regiune este demararea lucrărilor de exploatare minieră. Candid ca “Albă ca Zăpada” dl. Piso şi ortacii săi acuză pe unde apucă grupul că este finanţat de R.M.G.C., fără a pomeni că în realitate organizaţia condusă de el şi intitulată “Fundaţia Culturală Roşia Montană”, este sponsorizată de miliardarul George Soros, ale cărui speculaţii pe piaţa extracţiei de aur au ţinut capul de afiş în presa financiară a ultimelor luni. De fapt cruciada împotriva R.M.G.C. este foarte profitabilă nu numai pentru finanţatorul american ci şi pentru trepăduşii săi autohtoni, căci dacă cineva încearcă să te pensioneze conform legii, sau nu-ţi mai prelungeşte mandatul managerial pe motiv de proastă gestionare, te poţi oricând erija în victimă a imperialismului decadent.

Ajungem astfel la principala ţintă a atacurilor din ultima vreme a domnului Piso, ministrul culturii Kelemen Hunor. Acuzat ba că ar fi implicat în afaceri oneroase privind restaurarea faţadei muzeului din Cluj, ba că ar fi “vândut” Roşia Montană, în realitate ministrul se face vinovat de pensionarea domnului Piso de la muzeul clujean şi implicit din funcţia de director. Preavizul expiră în 8 august şi nu prea văd ce ar mai putea invoca în instanţă cel vizat, din moment ce a împlinit de mult vârsta limită pentru pensionare. Conform legii învăţământului acelaşi tratament trebuia să i se aplice începând cu semestrul II al anului şcolar 2010-2011, dar în mod inexplicabil conducerea universităţii clujene sfidează şi legea şi ministerul şi avizul colegilor de specialitate, prelungind activitatea pensionabililor.

CONCLIUZII: Pensionarea este un mare catalizator de energii. Cum primeşte omul preaviz, cum devine foarte activ şi, minune, face şi o “mare descoperire arheologică”.Din punct de vedere strict profesional fapta este gravă, căci nici un arheolog responsabil nu abordează un obiectiv despre care ştie că necesită intervenţii urgente de conservare, dacă nu are asigurate mijloacele salvării monumentului în cauză. Din păcate pentru unii publicitatea este mai importantă decât deontologia profesională. În ultimii doi ani, împreună cu mai mulţi colegi de la muzeul din Cluj şi din Sarmizegetusa, am sesizat în mod repetat Comisia Arheologică şi Ministerul Culturii asupra situaţiei dezastruoase a şantierului arheologic Sarmizegetusa romană. Obiectivele săpate în ultimii 30 de ani au rămas în bună parte nepublicate. Monumente importante, cum este forul traianic al oraşului, nu au fost nici măcar consolidate, darămite restaurate. Pe drept cuvânt vizitatorii, care nu văd decât nişte mormane de pietre, pleacă total nemulţumiţi de acest sit. Am cerut de mai multe ori stoparea săpăturilor frenetice din ultimii ani şi folosirea fondurilor din partea statului român pentru publicarea şi restaurarea monumentelor deja cercetate. Conform legilor în vigoare am cerut chiar predarea către colaboratorii mai tineri a documentaţiei de săpătură de către cei care o deţin de mai bine de 20 ani, fără să o publice. Nu am primit nici un răspuns, drept pentru care am decis să fac publică situaţia gravă a ruinelor romane de la Sarmizegetusa. După mai bine de 20 de ani de management dezastruos a şantierului arheologic din partea domnului Piso (printre altele şi “groparul” Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei) ar fi timpul ca autorităţile locale şi centrale să ia atitudine. Domnilor şi doamnelor vă rog: “OPRIŢI MASACRAREA SARMIZEBGETUSEI ROMANE”.

Sursa articolului: http://sareinochi.wordpress.com/2011/07/29/o-descoperire-arheologica-veche-de-trei-ani-devine-stire-de-senzatie-in-ultimele-zile-cronica-unui-fals-mediatic-cum-umbla-piso-cu-tencuiala-vopsita/

70 de milioane de dolari pentru Rosia Montana

Ca urmare a negocierilor cu ministrul Culturii, compania miniera Rosia Montana Gold Corporation a dublat saptamana aceasta bugetul destinat patrimoniului din Rosia Montana. Astfel, 70 de milioane de dolari vor fi investiti de canadieni pentru conservarea si punerea in valoare a elementelor arheologice si arhitectonice.

In colaborare cu RMGC, ministerul Culturii a elaborat un plan de actiune concentrat asupra a 80% dintre vestigiile culturale ale Rosiei Montane. Astfel, galeriile romane din zona Piatra Craiului si Catalina Monulesti vor fi restaurate si redate circuitului turistic. Alti 100 de km de galerii miniere vor fi investigati de specialisti pentru eventuale descoperiri arheologice, 41 de cladiri monument istoric vor fi restaurate alaturi de centrul istoric al comunei si incinta funerara romana Tau Gauri, iar lista continua.

Desigur, si de aceasta data, oponentii proiectului au contestat cu vehementa valabilitatea acestei decizii. Acestora tin sa le spun doar ca suma investita la Rosia Montana reprezinta o treime din bugetul total al Ministerului Culurii, bani pe care statul roman nu i-ar fi putut directiona niciodata catre un astfel de proiect. Suma este colosala, iar acesteia I se adauga alti 11 milioane de dolari, investiti pana acum de canadieni in patrimoniul local.

In concluzie, propun sa privim cu mai multa deschidere acest parteneriat intre stat si sectorul privat. Va invit sa vedem lucrurile in ansamblu si sa acceptam ca Romania inca se afla intr-un impas economic, iar un profit direct de 4 miliarde de dolari de pe urma proiectului minier, fara niciun fel de investitie, este o oportunitate ce nu trebuie ratata. De acord cu mine?

Primarul din Câmpeni îi trimite o scrisoare deschisă ministrului Hunor despre proiectul Roșia Montană

Ioan Călin Andreș (foto), primarul localității Câmpeni, i-a transmis o scrisoare deschisă ministrului Culturii Kelemen Hunor pentru a susține investiția de 70 de milioane de dolari a Roșia Montană Gold Corporation în patrimonul cultural al Roșiei Montane.
 
“Cei 70 de milioane de dolari pe care îi va aloca compania Roşia Montană Gold Corporation pentru restaurarea, cercetarea, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic de la Roşia Montană reprezintă fonduri care cred că nu s-au mai dat în nici o altă zonă a României pentru cercetări arheologice de o asemenea amploare.
De patrimoniul cultural de la Roşia Montană care va fi pus în valoare şi inclus în circuitul turistic datorită parteneriatului public privat cu compania Roşia Montană Gold Corporation, în care dumneavoastră aţi făcut primul pas, se vor bucura nu doar localnicii, ci şi toţi cei care vor vizita Roşia Montană.

Sunt născut şi crescut la câţiva km de Roşia Montană, la Câmpeni. Cunosc locurile şi istoria lor. Ştiu cum trăiesc oamenii de aici, mai ales de când s-a închis mina de stat de la Roşia Montană, iar exploatarea de cupru de la Roşia Poieni nu este nici ea într-o situaţie prea bună. Şomajul este în floare în această zonă, oamenii au rămas fără locuri de muncă şi fără posibilitatea unui trai decent, majoritatea sunt chiar în situaţia de a nu avea ce pune pe masă copiilor. 

Cred că această companie poate să dezvolte la Roşia Montană un minerit modern şi responsabil, să pună în valoare patrimoniul cultural, să creeze locuri de muncă, să reducă poluarea şi să protejeze mediul înconjurător. Un minerit modern aici ar da posibilitatea oamenilor să trăiască decent la ei acasă şi nu să plece în ţări străine ca să câştige o bucată de pâine. 

Putem să dăm undă verde acestei investiţii în minerit şi să ne asigurăm că această companie respectă toate angajamentele pe care şi le-a asumat. Să folosim resursele naturale ca să asigurăm oamenilor o viaţa mai bună pentru că asta se aşteaptă după atâţia ani de la Revoluţie.

Din acest motiv mă alătur şi eu celor care salută decizia dumneavostră şi sper ca acest proiect să demareze cât mai curând, pentru ca şi oamenii din zonele învecinate Roşiei Montane să îşi poată găsi un loc de muncă”, scrie primarul.


Sursa articolului: http://www.ftr.ro/primarul-din-campeni-ii-trimite-o-scrisoare-deschisa-ministrului-hunor-despre-proiectul-rosia-montana-49645.php

Scrisoare deschisa pentru Kelemen Hunor de la ACMA

Reprezentantii comunitatii de maghiari din Abrud si Rosia Montana i-au trimis ministrului Kelemen Hunor o scrisoare de multumire vizavi de alocarea unui buget de 70 de milioane de dolari pentru ocrotirea patrimoniului din zona miniera. 

Asociatia Culturala Maghiara din Abrud (ACMA) i-a multumit lui Kelemen Hunor pentru aprobarea parteneriatului public-privat dintre Ministerul Culturii si compania RMGC si alocarea unui buget de 70 de milioane de dolari pentru salvarea obiectivelor turistice din patrimoniul cultural al Rosiei Montane.

“Consideram ca astfel de parteneriate public-private sunt singura solutie viabila pentru salvarea si restaurarea mostenirii culturale si suntem convinsi ca un patrimoniu bine pus in valoare asigura prosperitatea turistica a zonei respective, precum si mandria si prosperitatea locuitorilor sai”, a precizat in scrisoarea deaschisa Kopenetz Lorand, presedintele asociatiei.

Asociatia maghiarilor a mai spus ca suma record alocata va ajuta la punerea in practica a planurilor de patrimoniu si ca fara o finantare privata, acest lucru era imposibil.
ACMA reprezinta o asociatie infiintata in 2007 care are ca scop declarat salvarea si reabilitarea patrimoniului maghiar si roman din Abrud si din zona adiacenta.

Sursa articolului: http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/scrisoare-deschisa-pentru-kelemen-hunor-de-la-acma-126354/