Dragos Tanase, director general RMGC: Nivelul specific al redeventei urmeaza a fi discutat cu Guvernul

Amanarea repetata a unei decizii in cazul proiectului de exploatare a aurului de la Rosia Montana a produs "dezamagire" in rindul actionarilor RMGC, spune directorul general al companiei, Dragos Tanase, intr-un interviu pentru HotNews.ro. Tanase sustine ca decizia Curtii de Apel Alba privind anularea PUZ-ului si PUG-ului pentru cariera nu afecteaza evaluarea de mediu a proiectului si anunta ca RMGC negociaza cu Guvernul nivelul redeventei.

Rep: Prima intrebare este legata de decizia Curtii de Apel Alba Iulia, din urma cu o saptamana, referitoare la Planul Urbanistic Zonal, Planul Urbanistic General al carierei. ONG-ul Alburnus Maior a emis un comunicat de presa in care sustine ca decizia irevocabila a Curtii de Apel inseamna stoparea practic a mecanismului de avizare a proiectului. Care e pozitia Companiei Rosia Montana? Ce schimba aceasta decizie?

Dragos Tanase: Din punctul nostru de vedere evaluarea de mediu trebuie sa mearga mai departe, avocatii nostri ne spun foarte clar ca evaluarea de mediu nu este legata de planurile de urbanism ale comunei Rosia Montana si ea trebuie sa continue. De altfel, primaria din Rosia Montana are noi planuri de urbanism in curs de avizare, exista un PUZ pentru proiectul minier dezvoltat in 2006 si care se afla de atunci in aprobare, au fost obtinute 19 din cele 22 de avize necesare acelui PUZ, comuna Rosia Montana a initiat un nou PUG avand in vedere ca cel din 2002 oricum avea o durata de 10 ani si urma sa expire in 2012, comuna Rosia Montana a initiat un nou PUG.
Avocatii ne spun ca nu exista o conexiune intre planurile de urbanism si evaluarea de mediu si evaluarea trebuie sa mearga mai departe. Comuna trebuie sa-si reaprobe PUG-urile si PUZ-urile, oricum sunt aceste planuri noi si mergem mai departe.


Rep: Si daca si aceste noi planuri urbanistice vor fi atacate din nou in instanta si, pe baza precedentului, vor fi anulate, ce se va intampla practic cu proiectul?
Dragos Tanase: Acum e adevarat ca una din strategiile ONG-urilor este sa lanseze  zeci si zeci de procese impotriva companiei, istoria ne-a aratat ca noi am castigat marea majoritatea a acestor procese, de altfel noi in ultimii trei ani noi am castigat 14 din cele 15 procese pe care le-am avut cu aceste ONG-uri care folosesc aceasta strategie de a duce proiectul in litigii. Fiecare hartie emisa de o autoritate, o ataca in doua-trei-patru curti, deci au o strategie.
Noi consideram ca respectam legislatia romaneasca si europeana si, in pofida acestor tactici a ONG-urilor de blocare a dezvoltarii activitatii economice, de blocare a locurilor de munca in zona Rosia Montana, noi consideram ca respectam legislatia romaneasca si europeana, si ca vom merge mai departe. Intr-un final, suntem convinsi, prin respectarea legislatiei, prin respectarea procedurilor, vom avea succes si vom dezvolta acest proiect.


Rep: Cu toate acestea, cu toate explicatiile dvs. a existat o reactie pe bursa la acel anunt legat de anularea planului urbanistic zonal si a planului urbanistic general. Care reactia actionarilor majori fata de acel anunt?
Dragos Tanase: Cred ca lasand la o parte anuntul in sine, cred ca aici avem de-a face, zic eu, cu o problema mai importanta. Si anume faptul ca statul roman nu da un raspuns acestui proiect si ca (la)procedura de mediu inceputa in 2006, inca nu avem un raspuns. Din 2006 pana in 2012 sunt totusi 6 ani, eu nu cred ca a mai auzit cineva de un proiect in Romania sau intr-o alta tara a Uniunii Europene, unde sa stai intr-o evaluare 6 ani si sa nu primesti un raspuns. Eu cred ca dezamagirea vine din viteza de implementare si pana la urma incertitudinea… faptul ca statul roman nu da un raspuns, da sau nu.


Rep: Exista o dezamagire, cum spuneti, a actionarilor legat de traseul proiectului, pana la urma.
Dragos Tanase: Exista in general un semn de intrebare, poate atat al actionarilor nostri, cat si al industriei miniere in general. Pana la urma Romania are o serie intreaga de proiecte, o serie intreaga de resurse care pot fi dezvoltate, in ce masura Romania se va deschide catre investitiile straine, si va da drumul la exploatarea acestor resurse inspre crearea a zeci de mii de locuri de munca, in scopul obtinerii de incasari la bugetul de stat.
Din fericire sau nefericire, Rosia Montana e primul proiect de tipul acesta care aduce o tehnologie noua si de aici rezulta o oarecare temere sau intrebari legate de aceasta tehnologie. Romanii n-au mai vazut tipul acesta de minerit si Rosia Montana se impiedica cumva in tot felul de temeri sau in tot felul de intrebari. Noi suntem convinsi ca vom merge mai departe, suntem convinsi ca vom primi, suntem convinsi din faptul ca respectam legislatia romaneasca si europeana, din faptul ca aducem cele mai noi tehnologii, suntem convinsi ca vom obtine pana la urma avizele…


Rep: … Sunt totusi 15 ani de cand a demarat proiectul, 6 ani de cand asteptati autorizatia de mediu. Exista un ‘worst case scenario” pentru actionarii companiei, acela in care nu primiti avizul de mediu, nu puteti demara activitatea intr-un numar de ani si atunci proiectul sa fie stopat?
Dragos Tanase: Mandatul si misiunea noastra este sa construim mina. Acesta este planul nostru de lucru. Nu avem un scenariu in care sa consideram un abandon, noi lucram sa construim mina, acesta este planul nostru dar, evident, din pacate, n-am primit un raspuns si am trecut cu mult peste un nivel rezonabil al unei intarzieri in ceea ce priveste proiectul minier, chiar si avand in vedere faptul ca Rosia Montana e primul proiect de acest tip. Suntem intr-adevar cu mult peste ceea ce ar fi rezonabil si atunci, din pacate, exista o stare de frustrare, si o stare de dezamagire acumulata pentru ca nu s-a primit niciun raspuns, dar nu avem un plan in acest moment in alt sens.


Rep: Avand in vedere legislatia romaneasca exista posibilitatea ca Rosia Montana Gold Corporation sa dea in judecata autoritatile statului roman pentru depasirea acestui termen rezonabil de acordare a avizelor?
Dragos Tanase: Nu stiu cat noi, poate ca compania romaneasca, Rosia Montana Gold Corporation in care statul roman este partener impreuna cu Gabriel Resources, compania listat pe bursa din Canada, probabil ca problema asta este mai mult la nivel de Gabriel Resources, pentru ca ei sunt investitorii in acest proiect, investitorii care finanteaza suta la suta.
Evident, orice este posibil dar, asa cum am spus, in momentul de fata noi respectam legislatia romaneasca si europeana. Am raspuns la toate intrebarile si toate preocuparile Comitetului de analiza tehnica, asteptam o decizie. In 2011 s-a lucrat foarte intens pe acest aspect, am raspuns la absolut toate intrebarile, asteptam raspunsul.


Rep: Cand ar fi trebuit sa aiba loc sau cand ar trebui sa aiba loc sedinta decisiva a acestui comitet de la Ministerul Mediului?
Dragos Tanase: Noi am avut o ultima sedinta in noiembrie anul trecut in care au fost inchise discutiile pe toate subiectele tehnice. Asteptam si noi sa aflam cand va fi aceasta ultima sedinta, speram noi, a comitetului.


Rep: Potrivit legii exista un termen de timp in care sa fie convocata aceasta ultima sedinta?
Dragos Tanase: Legea vorbeste de o singura sedinta a comitetului de analiza tehnica.


Rep: Cate au fost pana acum?
Dragos Tanase: Au fost 4 in in 2007 si undeva la 4-5 in perioada 2010 – 2011. Cred ca au fost undeva la 8-9 sedinte ale Comitetului de analiza tehnica, in conditiile in care legea vorbeste de o singura sedinta.


Dragos Tanase despre modul in care clasa politica se raporteaza la Rosia Montana.


Rep: Ultimele luni au adus doua schimbari politice majore care au relevanta pentru proiectul Rosia Monmtana. Prima este schimbarea Guvernului, schimbarea premierului si a unui numar important de ministri. In noul Cabinet s-a operat inca o modificare, ministrul mediului Lazslo Borbely a fost inlocuit de Attila Korody care este cunoscut mai degraba ca un adversar la proiectului de la Rosia Montana. Avand in vedere aceste doua schimbari, care sunt perspectivele pe care le vedeti pe termen scurt si mediu pentru proiect?
Dragos Tanase: Noi discutam cu autoritatile statului pe procedura si pe lege si pe aspectele tehnice ale proiectului. Asteptam sa finalizam Comitetul de analiza tehnica. Comitetul de analiza tehnica trebuie sa ia o decizie in ceea ce priveste proiectul, dupa care asteptam ca acea decizie sa fie inaintata catre Guvernul Romaniei inspre decizia finala. Si de aceea nu comentam schimbarile politice la nivel de Guvern, ci noi vrem un lucru foarte simplu, sa mergem pe procedura si pe ceea ce spune legea ca trebuie facut in cazul acestui proiect, indiferent de cine este ministru al mediului.
Cred ca politicienii in general ar trebui mai ales in aceasta perioada de criza sa fie orientati catre crearea de locuri de munca, oamenii sunt si ei parte a mediului, nu poti sa separi patrimoniul si mediul de oameni, oamenii din Rosia Montana, oamenii din zonele respectiva, sunt  mii de oameni care nu au un loc de munca, le trebuie o solutie si eu cred ca politicienii trebuie sa-si indrepte atentia si catre oamenii din Rosia Montana, evident, dandu-le solutii care respecta standardele de mediu, cu riscuri minime pentru mediu, cu investitii maxime in patrimoniu, dar cred ca politicienii in primul rand trebuie sa-si aplece atentia asupra oamenilor.
Noi suntem increzatori ca vom merge mai departe cu acest proiect. Inca o data, increderea noastra vine din faptul ca aducem o tehnolgie foarte moderna, probabil cea mai moderna tehnologie miniera din lume, aducem investitii straine, aducem o solutie intr-o zona care nu are solutie astazi.


Rep: Ma intorc totusi la politica. E o decizie pana la urma politica daca se va da drumul sau nu avizelor necesare. E an electoral 2012, un an cu o incarcatura politica majora. Presedintele Basescu a iesit aseara si a facut o noua declaratie de sprijin pentru relansarea industriei miniere, implicit pentru Rosia Montana si a cerut un raspuns in cel mai scurt timp. Credeti ca iesirile tot mai dese din ultima perioada ale presedintelui, care vorbeste despre crearea de locuri de munca, despre investitii in minerit, pot avea un impact in acest an electoral?
Dragos Tanase: In Romania sunt foarte multi oameni care sprijina acest proiect, nu doar domnul presedinte. Pe langa domnul presedinte exista multi politicieni care-si doresc crearea de locuri de munca, exista opinia publica in general, noi consideram ca in acest moment sprijina proiectul de la Rosia Montana, sprijina o solutie pentru oamenii respectivi.
Cred ca mai ales in acest an in care avem o criza economica, in care nu avem solutii, in care avem nevoie de investitii straine, eu cred ca politicienii in general, indiferent de pozitia in statul roman, indiferent de culoarea politica ar trebui sa-si indrepte atentia catre acele proiecte care creaza locuri de munca. SI suntem convinsi ca oricine face o analiza corecta a situatiei de la Rosia Montana ajunge la aceeasi concluzie: faptul ca acest proiect trebuie sa porneasca cat mai repede.


Dragos Tanase despre redeventa
Rep: Vorbeati de opinia publica si de faptul ca ea ar sprijini inceperea proiectului: aveti sondaje care sa releve acest fapt, sprijinul din partea populatiei?
Dragos Tanase: Avem si noi sondajele noastre, dar as mentiona chiar un sondaj al oponentilor proiectului Rosia Montana, n-o sa dau numele, dar chiar oponentii nostri spuneau intr-o dezbatere televizata recenta ca 78%, din cate imi amintesc, dintre romani sprijina proiectul de la Rosia Montana pentru ca el creaza locuri de munca, Nu doar noi, se pare ca si oponentii nostri au sondaje care indica  ca undeva la doua treimi din romani sprijina acest proiect pentru ca el creaza locuri de munca, doua treimi, inspre zona de 80% deci.
Astazi trebuie sa realizam ca de cate ori deschidem presa internationala sau presa romaneasca, de cate ori mergem in localitatile mici, in momentul de fata preocuparea principala nu numai a romanilor, dar a oamenilor in general, este nevoia de locuri de munca.
Si noi insistam pe acest aspect, noi aducem foarte multe locuri de munca in zona respectiva, locuri de munca pentru romani, pentru oamenii de acolo, sa nu uitam ca oamenii de acolo sunt mineri, asta fac din tata-n fiu si noi le propunem un proiect minier. 
Si atunci vorbim de consultarea societatii civile cu care noi suntem total de acord, dar eu cred ca in primul rand comunitatea locala este cea care are legitimitatea sa se pronunte asupra acestui proiect pentru ca ei sunt cei care vor suferi riscurile de mediu, daca vor fi acolo riscuri comunitatea locala le sufera, in timp ce beneficiile proiectului se vor resimti nu doar la nivel local ci la nivel national si atunci comunitatea de acolo trebuie consultata. Ea a fost consultata si s-a exprimat foarte puternic: trebuie dat drumul la acest proiect si sper eu ca politicienii, indiferent de culoarea politica sau pozitia in partide sau in stat sa sprijine acest proiect.


Rep: La finalul anului trecut a fost promovata o decizie a Guvernului de marire a redeventelor pentru companiile care exploateaza diverse zacaminte, printre care si aur si argint. Acel act legislativ nu a fost niciodata publicat in Monitorul Oficial, exista in momentul asta o intreaga dezbatere in jurul lui. Daca acel act ar fi aprobat in acest moment, ar afecta Rosia Montana Gold Corporation? Adica s-ar supune viitoarea productie a companiei noului mod de calculare a redeventelor?
Dragos Tanase: Exista o Lege a minelor care defineste un mecanism clar de calcul al redeventei si de asociere a acestora diverselor proiecte miniere. Noi am fost deschisi in discutiile catre Guvern, pentru ca intr-adevar componenta economica a fost analizata si e o intrebare legitima. Pana la urma aurul fiind al romanilor, asa cum se spune, intrebarea legitima este cat din aurul asta va ramane aici pentru romani?
Si noi am explicat ca de fapt din aurul de la Rosia Montana cea mai mare parte va ramane in Romania pentru romani, prin diverse forme. In primul rand statul impoziteaza proiectul de la Rosia Montana atat prin redeventa, dar si printr-o serie intreaga de alte impozite si taxe percepute din proiect. Daca luam valoarea adaugata a proiectului constatam ca undeva la 70% din valoarea adaugata creata de acest proiect ramane in Romania pentru romani si de-abia undeva in  zona de 20-30% merge la investitori pentru recuperarea investitiei si, evident, profitul pe care il recunoastem, investitorul a venit aici pentru un profit.
Deci noi spunem din start ca acest proiect aduce beneficii importante pentru Romania, prin  diverse impozite si taxe.
Nivelul specific al redeventei urmeaza a fi discutat cu Guvernul Romaniei si urmeaza sa clarificam aceste aspecte, fie printr-o crestere generala, fie printr-o discutare a aspectelor economice legate de proiectul Rosia Montana, urmeaza sa clarificam aceste aspecte in 
discutiile cu Guvernul.


Rep:  Si cand vor avea loc aceste discutii, dupa acordarea avizului de mediu? Ele au fost incepute?
Dragos Tanase: Am avut o serie de intalniri si tot ce pot sa spun este ca nu pot sa intru in detalii cand si cum se vor finaliza, dar aceste discutii au inceput si avem discutii in acest moment.
(sursa articol)

Romania e frumoasa (39): Rosia Montana

Un articol pe care eu personal l-am asteptat de mult timp. Colaboratorul si prietenul meu Mihai Bobocea ne va povesti astazi impresiile sale despreRosia Montana in urma vizitei in zona. Cum a fost, vedeti mai jos…

Ce altceva decat curiozitatea sa ma impinga sa vad cu ochii mei Rosia Montana? Am vrut sa inteleg mai bine ce se intampla acolo, in inima celei mai controversate regiuni miniere din tara. Asa ca, la mijlocul lunii martie, pe cand zapada nu se topise inca de tot, impreuna cu un tovaras de drum si cu Furia Rosie, am pornit catre poarta Muntilor Apuseni. 

Aceasta postare o sa difere usor de restul materialelor pe care le-am scris pentru voi in seria „Romania e frumoasa”, in sensul ca in afara impresiilor de calatorie nu ma voi feri sa-mi exprim opinia personala pe marginea dezbaterii din jurul proiectului minier, formata in timp si sedimentata ceva mai bine in urma vizitei mele acolo. Trebuie sa declar de la inceput ca am o orientare liberala de gandire, pro-piata, pro-initiativa privata, nu prizez nationalismele de niciun fel, avand in acelasi timp un deosebit respect pentru natura si protejarea acesteia, fara a fi un „ecologist” – fapt pe care poate l-am lasat deja sa se vada in celelalte materiale publicate aici. Nu sunt deci un extremist nici intr-o directie, nici in cealalta. 

Inca dinaintea plecarii din Bucuresti, am apelat la cativa reprezentanti ai companieiRMGC (care urmareste obtinerea licentei de exploatare aurifera la Rosia Montana), pentru a ne asigura un ghid in Rosia, care sa ne faciliteze accesul in zonele vechii exploatari miniere de stat si in alte zone protejate. Am avut deci sprijin local pentru a vedea cat mai mult din zona, pe durata scurta dar intensa a unei jumatati de zi. 

Vineri dupa-amiaza am acoperit distanta Bucuresti-Abrud, de aproximativ 430 de kilometri, pentru a reusi sa avem sambata si duminica la dispozitie in zona Rosia Montana si alte locuri pe care planificasem sa le vedem: Pestera Ursilor (Chiscau, Bihor), Pestera Ghetarului Scarisoara si Cheile Ordancusii (Garda de Sus, Alba). Despre acestea, in episodul urmator.

Am ajuns seara in Abrud, chiar la poarta Muntilor Apuseni si am tras lapensiunea Confort Abrud (pe care v-o recomand calduros: conditii bune, gazda amabila, preturi decente), la doar cativa kilometri de Rosia Montana.  

Sambata dimineata ne-am trezit in miros de lemne si de fum, de la o afumatoare de carne. Vremea a tinut cu noi: rece, dar foarte placut si soare. La terasa pensiunii, porumbeii de la o crescatorie apropiata isi faceau zborul de dimineata, iar senzatia de vacanta ne-a lovit instantaneu: Bucurestiul era atat de departe… 

La ora 8 dimineata eram deja in Rosia Montana, pentru a ne intalni cu ghidul nostru, dar pana atunci ne-am pastrat o ora pentru a explora pe cont propriu centrul localitatii. In piata centrala, altfel tacuta si pustie, mesajele pro- si anti- proiectul minier se dueleaza parca dintotdeauna. 

Probabil ca putini dintre voi stiu ca Rosia Montana este o asezare miniera din cele mai vechi timpuri. Aurul se cauta (si se gaseste) aici inca de acum 2.800 de ani, inaintea romanilor, care au deschis totusi primele exploatari organizate si au cristalizat primele nuclee de locuire. Romanii, care extrageau aur de aici pe vremea cand metalul pretios se gasea, probabil, licarind chiar si in praful drumurilor, au dat si prima atestare documentara a localitatii – Alburnus Maior. De atunci, zeci si zeci de generatii au exploatat aurul, culminand cu mina „moderna”, industriala, din 1930 si cu nationalizarea sa din 1948 si exploatarea brutala a minereului aurifer, fara niciun pic de respect pentru mediu. Statul roman a sapat dupa aur in zona pana in anul 2006, cand a inchis operatiunile miniere de aici, fara insa sa ecologizeze zona si fara sa asigure nicio protectie pentru mediu sau comunitate. Mai jos in articol veti vedea si pozele care dovedesc asta. 

Gloria trecuta a asezarii miniere am capturat-o poate cel mai bine in fotografia cladirii fostului cazino din localitate, devenit apoi cantina si ramas acum, de prea multa vreme, in paragina: 

Ne-am intalnit apoi cu ghidul nostru, care ne-a facilitat accesul in creierul muntilor din zona, acolo unde se afla fosta mina de stat si unde se intentioneaza derularea in continuare a proiectului minier. Noroc cu vremea insorita si superba si cu stratul inca persistent de zapada de afara, care au salvat aparentele unui peisaj altfel dezolant si selenar, ramas in urma exploatarii de stat. Fotografiile spun o mie de cuvinte, dar parca inca nu destule. 

Doua formatiuni geologice, devenite vedetele opozantilor proiectului minier, sparg rutina acestei panorame: Piatra Despicata (un bolovan urias, roca vulcanica, de provenienta insa diferita de restul rocilor din versantul pe care se gaseste) si Piatra Corbului (un colt de stanca ce mie mi-a amintit mai degraba de soimul intalnit in urma cu doar cateva saptamani in statiunea Semenic). 

Am petrecut cateva ore contempland vechile situri de exploatare si intelegand cat de intins ar urma sa fie noul proiect minier si in ce masura ar afecta sau nu comunitatea. Trebuie spus ca centrul istoric al Rosiei Montane, alaturi de alte zone naturale protejate, au fost scoase din arealul proiectului, avand sansa ca pe viitor sa poata fi restaurate, conform angajamentului investitorului. Zona montana este insa afectata grav de fosta mina de stat. 

Acum, tineti-va bine, pentru ca urmeaza fotografii care sintetizeaza rezultatul exploatarii de catre stat a aurului, timp de cateva decenii si fara niciun fel de ecologizare a zonei. Din cele mai vechi timpuri si pana azi, au fost sapate de cautatorii de aur galerii subterane de peste 140 de kilometri, iar infiltratiile si precipitatiile spala continuu aceasta retea. Iata cum arata apa care iese fara intrerupere din subteran: 

 Metale grele, sulfati si cine stie ce alte elemente sunt dizolvate in apa si se varsa apoi, doar cativa kilometri mai jos, in raul Aries. Statia-pilot de epurare a apei, instalata recent de RMGC la iesirea din galeriile minei vechi, purifica sub 0,5% dintre aceste ape, cu costuri oricum foarte ridicate. 

Ultima poza arata confluenta apelor venite din Rosia Montana cu raul Aries. In stanga, se vede apa extrem de poluata de la vechea mina de stat, iar in dreapta raul Aries, izvorat curat din Muntii Bihorului. Este absolut incredibil, pana ajungi acolo si vezi cu ochii tai. 

Urmeaza acum o (cat mai) scurta parere personala despre cele vazute acolo – mi s-ar parea o ipocrizie sa declar ca n-am nicio impresie, doar pentru a evita controversele. Altfel, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic: in mod ideal, cred cu putere ca decizia pentru continuarea sau nu a proiectului minier (si conditiile sale) ar trebui luata strict de comunitate sau de catre cei mai relevanti / de buna-credinta reprezentanti ai sai. Desigur, la modul ideal. 

Rosia Montana este locul unde inca se ascunde un zacamant de aur si argint cotat intre primele 10 descoperite la nivel mondial. Localitatea mi s-a parut tipica pentru Muntii Apuseni, dar mai saraca si mai pustie. Comunitatea de acolo a fost cladita si sustinuta, milenii la rand, pe minerit – nu-i de mirare ca in ultimii 10-15 ani, de cand RMGC a intrat in scena, sau in ultimii 5-6 ani, de cand s-a inchis efectiv mina de stat, nu s-a dezvoltat infrastructura turistica. Recent, s-a deschis prima pensiune, singura, in capatul localitatii (nu stiam de ea, am fi incercat-o). Cantina, celalalt loc unde turistii de ocazie pot lasa niste lei pentru dezvoltarea economica a comunitatii, este inchisa in weekend, deci nu am reusit sa mancam acolo. Doar peisajele montane si istoria locului au potentialul de a atrage turisti in zona, dar este discutabil in ce masura comunitatea ar putea supravietui doar cu asta, pe langa exploatarea lemnului si cresterea de animale prin gospodarie (pentru cei ramasi in localitate). 

Cum a exploatat statul roman aurul de la Rosia Montana si cum arata acum mediul inconjurator? Vedeti singuri in pozele de mai sus sau vizitand pentru a va convinge, cu ochii vostri. Ce legitimitate morala are „statul” de a da acum lectii despre ecologie noului antreprenor interesat de zona (in fapt, un proiect privat – public in proportie de 80% – 20%)? Absolut niciuna. Desigur, asta nu inseamna ca proiectul minier, daca va mai continua vreodata, n-ar trebui desfasurat macar de acum incolo dupa cele mai moderne si curate metode posibile. 

Poate statul de unul singur sa continue proiectul minier, „pentru ca aurul sa ramana in tara”? Evident, nu, altfel nu oprea exploatarea in 2006. Ne lipseste tehnologia, ne lipsesc banii, iar eu as adauga ca ne lipsesc bunavointa si harnicia. E nevoie de initiativa privata? Este, cel putin la fel a crezut si statul acum mai bine de un deceniu, cand s-a implicat in proiectul RMGC alaturi de canadieni. Este „corecta” ponderea 80%-20%? Cine sunt eu sa ma pronunt? Oricum, ce-ar face statul cu banii obtinuti din acest proiect? Doar stim eficienta cu care cheltuieste statul si stim ca este cel mai prost administrator de resurse. Cine ar merita sa castige mai mult de aici, statul sau investitorul privat? Sufletul spune: comunitatea locala, spun eu, pentru ca ei ar duce greul stramutarii, ei ar pune la dispozitie forta de munca, ei ar trai in noul mediu din Rosia Montana. Ratiunea economica spune insa ca trebuie sa castige cel care pune pe masa banii si tehnologia si care creaza astfel locurile de munca in zona. 

Intrebarile sunt multe si au raspunsuri nuantate, dar ma opresc aici, pentru ca am promis ca voi fi cat de scurt pot la capitolul „pareri personale”. Dincolo de toate, raman cu o singura certitudine: in fiecare zi in care nu se ia nicio decizie cu privire la viitorul proiectului minier, mediul ramane ne-ecologizat, apa extrem de poluata continua sa curga in Aries, comunitatea ramane fara perspective economice prea solide de dezvoltare. Tergiversarea, tactica preferata la romani, nu ar mai trebui tolerata (nici) in subiectul Rosiei Montane. 

Urmeaza de la mine pentru voi un articol cu impresii din restul locurilor vazute inApuseni si care au marcat pentru mine cea mai frumoasa iesire in natura de anul acesta, greu de depasit: Pestera Ursilor, Pestera Ghetarului Scarisoara, Pestera Coiba Mare de la Casa de Piatra, Cheile Ordancusii si Pestera Poarta lui Ionele, statiunea de schi Vartop si frumoasa comunitate de la Garda de Sus, un adevarat „sat european”.

(sursa articol)

Semnal de alarmă de Ziua Mondială a Apei: apele poluate sunt una din cele mai mari griji ale locuitorilor din Roşia Montană!

De ani de zile, roşienii primesc aceleaşi veşti proaste despre apele lor, de Ziua Mondială a Apei, sărbătorită pe 22 martie. Conform Raportului de Mediu emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, râul Arieş este, în continuare, poluat peste limitele legale. Sursele de poluare sunt apele acide şi metalele grele provenite din vechile galerii, dar şi din scurgerile de pe haldele de steril ale fostelor exploatări miniere de suprafaţă. Toate aceste probleme se vor rezolva odată cu construcţia minei de aur Roşia Montană, acesta fiind unul dintre motivele pentru care roşienii susţin demararea proiectului. 
 
Organizaţiile Parteneriatul pentru Mediu Roşia Montană, Pro Dreptatea şi Pro Roşia Montană ridică, din nou, problema pe care o au roşienii de atât de mult timp: apele poluate sunt una din cele mai mari griji ale locuitorilor din zonă. Ei aşteaptă cu nerăbdare momentul în care apele care curg în apropierea aşezării în care locuiesc vor fi curate şi nu se vor mai expune riscurilor contaminării cu diferite substanţe chimice.
 
„De când s-au închis exploatările miniere, statul român nu a avut posibilitatea să facă nimic pentru a ajuta la curăţarea apelor din zonă. Locuitorilor le este foarte greu şi sunt în pragul disperării. În fiecare an, rapoartele de mediu oferă date sumbre despre situaţia apelor poluate. Dacă s-ar redeschide activitatea minieră şi ar fi implementată staţia de epurare propusă de investitor, lucrurile s-ar schimba”,a declarat Marcu Blăjan, Preşedinte Pro Dreptatea.
 
„Din galeriile miniere vechi se scurg în pârâul Roşia, în fiecare secundă, 20 de litri de ape acide, iar de aici poluarea se propagă în aval pe zeci de km în râul Abrud şi în Arieş. Din cauza acestor ape acide, flora şi fauna acvatică lipsesc aproape complet. Toate acestea s-ar remedia şi apa din Roşia Montană ar reveni la viaţă dacă proiectul minier ar demara”, este de părere Mariana Szekely, Preşedintele Asociaţiei Parteneriatul pentru Mediu Roşia Montană.
 
Potrivit Raportului privind Starea Mediului în judeţul Alba, emis în luna ianuarie de Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, râul Arieş, în cazul căruia s-a analizat conţinutul de substanţe prioritar periculoase, a fost catalogat drept necorespunzător, fiind în continuare poluat. 
 
Curăţarea apelor presupune instalarea unei staţii de epurare, tehnologie care ar ajuta la ecologizarea zonei şi la crearea de resurse de apă pe care locuitorii să le poată folosi. „Prin implementarea proiectului minier de la Roşia Montană, locuitorii ar beneficia de această staţie de epurare, pe care proiectul o cuprinde. Astfel, mediul nu ar mai fi poluat de apele contaminate”, afirmă dr. Andrei Jurcă, Preşedintele ONG Pro Roşia Montană.
 
În prezent, apele din zona Roşiei Montane înregistrează depăşiri foarte mari ale limitelor legale pentru numeroase substanţe chimice. Conform raportului emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, limitele normale pentru Mangan au fost depăşite de peste 11 ori în luna ianuarie. Iar acesta nu este singurul metal găsit în apele din zonă.
 
Arsenul (de 5 ori peste limita legală), Fierul (de 73 de ori peste limita admisă) şi Zincul (de 96 ori peste limita admisă) sunt doar câteva dintre metalele care se găsesc în apele acide care se descarcă din vechile galerii miniere în bazinul hidrografic din zonă, împiedicând dezvoltarea florei şi a faunei. 
 
Despre Parteneriatul pentru Mediu Roşia Montană
 
Parteneriatul de Mediu Roşia Montană (RMEP) a luat fiinţă ca urmare a unei necesităţi recunoscute de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din Roşia Montană şi zonele înconjurătoare. În acelaşi timp, pentru a ajuta oamenii din aceasta zonă să înţeleagă mai bine beneficiile unui mediu curat şi sănătos, cât şi modul în care acest lucru se poate realiza. RMEP a luat fiinţă în mai 2005. 
 
Despre Asociaţia Pro Dreptatea
 
ONG Pro Dreptatea este o asociaţie din Roşia Montană care sprijină mineritul modern în zonă. Asociaţia are 400 de membri şi foarte mulţi alţi susţinători.
 
Despre Pro Roşia Montană
 
Asociaţia Pro Roşia Montană a luat fiinţă în anul 2000, ca urmare a disponibilizării masive a minerilor de la compania minieră de stat Roşia Min. Atunci, această asociaţie şi-a propus să-i sprijine pe roşieni prin reducerea şomajului şi crearea de locuri de muncă. Din organizaţie fac parte 475 membri cotizanţi şi peste 1700 de simpatizanţi şi susţinători, din zona de impact a proiectului Roşia Montană şi nu numai.
Membrii Pro Roşia militează pentru un mediu curat, reducerea poluării zonei, folosirea unor metode moderne de exploatare, relansarea mineritului modern, precum şi pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al locuitorilor de aici.

Informaţii suplimentare şi imagini
Raportul de mediu complet, realizat de Asociaţia pentru Protecţia Mediului Alba, poate fi descărcat, în format .pdf, de aici.

(Sursa articol)

Gust amar si multe intrebari

Membrii Sindicatului „Viitorul Mineritului” din Rosia Montana au urmarit cu interes emisiunea „Judeca tu” difuzata joi, 23 februarie, pe canalul public de televiziune TVR 1. Rosia Montana este un subiect care nu are voie sa fie tratat cu usurinta, pentru ca de felul în care e prezentat depind viitorul si bunastarea generatiilor viitoare de moti. La finalul emisiunii, în loc sa fim lamuriti despre viitorul nostru, am ramas cu un gust amar si cu multe întrebari.

Cum se poate ca postul public de televiziune, dupa 15 ani de analiza a Proiectului, sa prezinte lucrurile atit de deformat, ca si cind acest subiect a aparut ieri în constiinta nationala?

Cum se poate ca dupa atitia ani, o emisiune TVR sa prezinte lucrurile ca si cind localnicii nu si-ar dori proiectul minier?

Rosienii stiu ca mineritul este unica sansa pentru zona. Oamenii din Rosia Montana îsi doresc acest proiect minier! În emisiune, punctul de vedere al localnicilor a fost aproape inexistent, la fel si imaginile prezentate. „Toate punctele de vedere”, asa cum s-a afirmat ca vor fi prezentate, nu au inclus cu adevarat pozitia comunitatii din Rosia Montana: proiectul minier Rosia Montana trebuie demarat cit mai urgent. Aceasta este adevarata voce a comunitatii din Rosia Montana si nu cea prezentata tendentios în emisiune!

Daca doriti sa fiti cu adevarat echilibrati în ceea ce prezentati, veniti la Rosia Montana. Comunitatea de aici are dreptul sa îsi exprime punctul de vedere. Cei citiva care nu sint de acord cu dezvoltarea miniera vorbesc împotriva intereselor întregii comunitati.

Cu îngrijorare observam ca situatia devine, dupa cum spunea si titlul emisiunii, un adevarat razboi. Un razboi în care noi, localnicii, sintem considerati simpli pioni de sacrificiu de catre „salvatorii” ecologisti. Opozantilor vrem sa le spunem urmatorul lucru: nu aveti moralitatea sa vorbiti în numele cetatenilor din Rosia Montana si sa spuneti ca acest proiect nu este bun. De ani de zile nu se vede nici o realizare palpabila facuta de voi pentru comunitate.

Încercati sa apareti peste tot în mass-media pentru a discredita un proiect viabil care doreste sa dezvolte si sa continue aici mineritul responsabil. Un minerit care tine cont de legile romanesti si internationale, care ar face din aceasta zona una de invidiat în tara si poate chiar în lume.

Nu aveti solutii viabile pentru zona si atunci faceti tot posibilul ca vocea oamenilor de aici sa nu fie auzita. Si noi, cei care dorim sa muncim într-un proiect minier sigur, modern si durabil, sintem tot romani si avem la fel de mult, daca nu chiar mai mult discernamint decit ei sa stim ce e mai bine pentru noi si pentru copiii nostri.

Dorim ca pe viitor sa nu fim exclusi din dezbaterile care vorbesc despre Rosia Montana. Consideram ca avem acest drept. Este vorba de viata noastra si de viitorul copiilor nostri.

Pe cei care analizeaza proiectul minier în Comisia de Analiza Tehnica, dar si pe ceilalti factori de decizie, îi rugam sa nu se lase influentati de atacurile agresive ale persoanelor putine la numar care se opun relansarii mineritului în Apuseni si în Romania. Dorinta noastra este sa se autorizeze proiectul minier, venind în sprijinul miilor de localnici din Muntii Apuseni, care se confrunta cu somaj si saracie.

Noroc bun!

Cristian Albu, presedintele Sindicatului „Viitorul Mineritului” Rosia Montana

(Sursa articolului)