Asociatia Studenţilor din Roşia Montană - Scrisoare către Kelemen Hunor

Stimate domnule ministru,

În timp ce unii protestează la sute de kilometri depărtare, noi, studenţii din Roşia Montană, vă susținem. Nu putem să rămânem indiferenţi la gestul dumneavostră care arată că sunteţi implicat şi că vă pasă de comuna noastră. Vă respectăm pentru faptul că aţi luat decizia de a acorda o şansă roşienilor prin eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică a masivului Cârnic, în condiţiile în care acest document va fi sigur contestat de opozanţi. Vă susţinem în decizia dumneavoastră şi am rămas plăcut impresionaţi de profesionalismul şi verticalitatea de care aţi dat dovadă.

Am crescut printre mineri, părinţii şi bunicii noştri au trăit din această meserie. Acum vedem cum
totul se stinge şi vrem să facem ceva. La Roşia oamenii trebuie să aibă un loc de muncă. Mulţi vorbesc în numele roşienilor fără să facă ceva concret pentru oamenii de aici. Iar singura soluţie de la opozanţii
proiectului a fost ca după terminarea studiilor în marile oraşe ale ţării să venim acasă, să culegem fructe de pădure și ciuperci sau să împletim coșuri de nuiele. Nu ştim dacă ar alege această viaţă pentru
copiii lor. Dacă nu ni se oferă şansa de a avea locuri de munca în zonele în care ne-am născut şi am crescut, vom lua cu toţii calea străinătăţii.

Atunci când ne-am constituit în această organizaţie scopul nostru a fost să ne implicăm activ în comunitatea în care ne-am născut, am crescut şi în care vrem să trăim după finalizarea studiilor.
Vrem să promovăm tradițiile locale şi să scoatem în evidență obiceiurile care dau valoare zonei, iar gestul dumneavoastră de a aduce 70 de milioane de dolari pentru cercetarea, restaurarea şi punerea în valoare a istoriei Roşiei Montane ne face să vă respectăm.

Dorim şi noi creşterea capacității comunităţii de a-şi pune în valoare potenţialul şi resursele pentru a se dezvolta, ne dorim proiecte de dezvoltare durabilă şi suntem convinşi că atât dumneavoastră cât şi Guvernul României poate să ne ajute în acest sens. Avem nevoie de un catalizator pentru
dezvoltarea unei societăţi civile reale în Apuseni, prin încurajarea şi pregătirea tinerilor de a se implica activ şi de a genera la rândul lor programe de dezvoltare pentru comunităţile din care fac parte. În lipsa unei investiţii aici, zona va fi depopulată. Starea de indecizie privind exloatarea zăcământului aurifer de la Roşia Montană nu vine deloc în ajutorul locuitorilor comunei şi îndepărtează orice şansă de dezvoltare durabila a zonei.

Sperăm ca mina de la Roşia Montană să pornească cât mai curând, pentru că doar aşa zona va fi pusă în valoare, mediul va fi mai curat iar noi ne vom întoarce acasă să fim alături de părinţi, să muncim aici şi să ne întemeiem o familie.

Cu respect,

ASOCIAŢIA
STUDENŢILOR DIN ROŞIA MONTANĂ

PREŞEDINTE,

ANDRA ALMĂŞAN

Sursa articolului: http://www.ziuadecj.ro/eveniment/asociatia-studentilor-din-rosia-montana---scrisoare-catre-kelemen-hunor--70584.html

Asociația Pro Roșia Montană a transmis o scrisoare deschisa catre Ministrul Culturii și Patrimoniului Național

Stimate Domnule Ministru, Comunitatea din Roşia Montană salută decizia Ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, de a cere RMGC să aloce 70 de milioane de dolari pentru lucrările de conservare şi punere în valoare a patrimoniului cultural. Considerăm că este o decizie corectă, care respectă atât patrimoniul, cât şi comunitatea din Roşia Montană.

Considerăm că decizia de a acorda certificatul de descărcare arheologică pentru o parte a masivului Cârnic, cu condiția dublării bugetului alocat pentru patrimoniul cultural, arată că domnului Ministru Kelemen Hunor îi pasă de patrimoniul de la Roşia Montană şi este convins, ca şi noi, localnicii, că pentru a fi conservat şi pus în valoare, patrimoniul din Roşia Montană are nevoie de finanţări substanţiale. Acestea nu au putut fi puse la dispoziţie până acum prin bugetul de stat – şi este cu atât mai puţin probabil ca aceste fonduri să fie alocate în prezent, când bugetul statului se confruntă cu dificultăţi fără precedent.

Credem, la fel ca si domnul Ministru, că decizia de a acorda acest certificat este primul pas necesar în procesul de a asigura salvarea, conservarea şi valorificarea moştenirii arheologice de la Roşia Montană.

Doar împreună cu un minerit modern, care va aduce fonduri în zonă, putem avea cu adevărat o dezvoltare durabilă, iar patrimoniul de la Roşia Montană are nevoie de resursele financiare generate de minerit pentru a fi conservat şi pus în valoare şi pentru asta vă mulţumim, domnule ministru!

ONG Pro Roşia Montană

Sursa articolului: http://www.albaiulianul.ro/eveniment/1440-asociaia-pro-roia-montan-a-transmis-o-scrisoare-deschisa-catre-ministrul-culturii-i-patrimoniului-naional.html

Pro Dreptatea il felicita pe Kelemen pentru Rosia Montana

Asociatia Pro Dreptatea a trimis o scrisoare deschisa ministrului Culturii, Kelemen Hunor, prin care isi arata mandria fata de faptul ca patrimoniul cultural din Rosia Montana va benficia de un buget de 70 de milioane de dolari.

“Suntem convinsi ca localitatea noastra va ajunge, in urmatorii ani, sa rivalizeze cu succes cu orice alt sit important din Europa, ca nivel de punere in valoare. Este nevoie de multi bani pentru ca patrimoniul si valorile culturale ale Rosiei Montane sa fie puse in valoare. Noi, oamenii de aici, avem convingerea ca numai mineritul poate asigura bunastarea acestei zone si fondurile necesare restaurarii patrimoniului”, se arata in scrisoarea deschisa adresata ministrului Kelemen Hunor. 

Reprezentantii asociatiei spun ca singura sansa pentru ca patrimoniul Rosiei Montane sa fie pus in valoare este printr-un parteneriat public-privat.

“Vrem patrimoniu si turism, dar impreuna cu dezvoltarea industriala la Rosia Montana. Suntem convinsi ca la incheierea proiectului minier va exista aici un sat nou, centrul vechi al comunei Rosia Montana restaurat, muzeu, hoteluri, restaurante si infrastructura modernizata, vestigii redate circuitului turistic si o comunitate prospera”, au mai aratat ei.


Sursa articolului: http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/pro-dreptatea-il-felicita-pe-kelemen-pentru-rosia-montana-126130/

Studenţii de la Roşia Montană le-au vorbit bucureştenilor despre viaţa din zona Munţilor Apuseni

Tinerii din cadrul Asociaţiei Studenţilor din Roşia Montană au fost
la Bucureşti să le povestească celor de acolo despre adevărata faţă
a Roşiei Montane.


Copii de mineri, născuţi şi crescuţi în Roşia Montană, mai mulţi membri ai Asociaţiei Studenţilor din Roşia Montană au participat la cea de-a şasea ediţie a Street Delivery, un eveniment urban de arhitectură şi artă, desfăşurat la Bucureşti, propus şi organizat de Fundaţia Cărtureşti şi Ordinul Arhitecţilor din România, cu sprijinul Minis terului Culturii şi Patrimoniului Naţional si al Primăriei Municipiului Bucureşti.

La manifestare au fost înscrise peste 300 de proiecte în vederea creării pietonalei Verona din capitală. Sub sloganul “Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni”, scopul evenimentului a fost să convingă autorităţile române să participe la crearea unei promenade înverzite pentru bucureşteni.

Tinerii din Roşia Montană au participat la eveniment exact în cea mai aglomerată zi a festivalului, unde au avut discuţii cu trecătorii pe tema Roşiei Montane. Ei au purtat tricouri cu inscripții sugestive: „Cred în Roșia Montană. Cred în minerit. Vreau și eu un LIKE”, „Vreau să rămân în Roșia Montană. Întreabă-mă dacă pot fără minerit”, „Caut bucureștean realist să vorbim PE BUNE despre viața la Roșia Montană”, „Roșia Montană. Am argumente pentru minerit. Tu ai timp?” și „Cred în minerit. Cred în Roșia Montană. Vreau și eu un JOB”.

Cu toate că nu aveau informaţii clare despre Roşia Montană, oamenii s-au dovedit a fi foarte interesaţi de ceea ce se întâmplă cu adevărat în localitatea minieră şi au rămas impresionaţi de faptul că au putut primi datele necesare direct de la cei care trăiesc în Roşia.

„Am vorbit cu câteva sute de oameni şi am constatat că nu ştiau foarte multe despre realităţile de la Roşia Montană. Cei mai mulţi nu au fost niciodată la Roşia şi cu atât mai mult au fost curioși să afle adevărul despre viaţa de zi cu zi a oamenilor din localitatea noastră. Am trecut şi pe la cortul unde se spunea că oamenii din Roşia Montană îşi prezintă poveştile şi am fost surprinşi să vedem că, de fapt, cei care prezentau “poveştile” oamenilor din Roşia, nu erau roșieni, ci persoane care promovau o campanie împotriva proiectului minier”, a spus Dana Petaca, vicepreşedinte ASRM.

„Am crescut printre mineri, părinţii și bunicii noştri au trăit din asta. Acum vedem cum totul se stinge și vrem să facem ceva. La Roşia oamenii trebuie să aibă un loc de muncă”, a adăugat şi Alina Petaca, membru al asociaţiei. Asociaţia Studenţilor din Roşia Montană a luat fiinţă în luna august 2010. ASRM militează pentru implicarea activă a tinerilor în comunitatea în care trăiesc şi promovează studenții din Roșia Montană, cei care au un interes direct în viitorul și în dezvoltarea comunei. Studenţiii cred că Roşia Montană are viitor dacă tinerii din zonă au motive să se întoarcă acasă. Studenţii din Roşia Montană susţin dezvoltarea regiunii, valorificarea tradiţiilor locale, investiţiile și protecţia mediului, informarea corectă a publicului des pre situaţia socio-economică şi culturală din Roșia Montană, dezvoltarea comunitară, protejarea mediului înconjurător şi a patrimoniului cultural.

Sursa articolului: http://www.zda.ro/home/studentii-de-la-rosia-montana-le-au-vorbit-bucurestenilor-despre-viata-din-zona-muntilor-apuseni.html

Povestea casei cu o vechime de 140 de ani

Povestea Casei nr. 325 reflecta si istoria Rosiei Montane, de la ani intregi de prosperitate si faima, la decenii de anonimat si saracie. Casa nr.325 este probabil unul dintre cele mai interesante obiective turistice ale Rosiei Montane, fascinandu-I pe vizitatorii sai cu atmosfera incarcata de istorie.

Un medalion, reprezentand un sarpe incolacit pe o cupa, dezvaluie povestea camerelor din casa 325. Incarcate cu potiuni, leacuri si medicamente, aceastea ii primeau pe minerii bolnavi si pe familiile lor pentru a le reda sanatatea.

Casa este atat de veche, incat si timpul devine nesigur in privinta aparitiei sale. Desi prima datare apartine anului 1874, de abia in 1910 este asumata cu acte de catre proprietarul sau, Vasile Tomus.

Fiica acestuia, Maria Gruber,a hotarat sa schimbe mersul istoriei si a transformat casa intr-o carciuma. Brevetul de vaduva de razboi ii permitea sa faca astfel de schimbari. Cu timpul, parterul cladirii a fost destinat unor activitati comerciale diverse, etajul ramanand locuit de Maria si familia sa.

Prezentul scrie noi randuri in povestea Casei nr. 325. In anul 2003, pe 29 septembrie, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) devine proprietar al clădirii, aflata intr-o stare avansata de degradare.Compania isi asuma provocarea de a moderniza si pastra in acelasi timp stilul arhiectural original al unei cladiri cu varsta peste 140 de ani. Cele cinci generatii care au locuit aici si-au spus cuvantul, structura de rezistență fiind grav afectată. La acesti factori de risc se adauga si pamantul exclusiv argilos si cele doua izvoare subterane care ar fi putut favoriza in orice moment declansarea unui alunecari de teren.

Clădirea 325 are acum un nume oficial: Aurul Apusenilor – Expoziţia de istorie a mineritului din Roşia Montană, fiind prima structura din componenta viitorului Muzeu al Mineritului.  

O mesageră a cântecului popular

O voce care doineşte atât de frumos încât te unge la suflet. Un om pentru care cântecul este viaţa. Aşa o putem defini pe Ana Almăşana Ciontea.
Pe Ana Almăşana Ciontea am întâlnit-o la Presaca Ampoiului, la cea de-a VII-a ediţie a ”Sărbătorii tradiţiilor presecane”. Am intrat în vorbă cu artista pentru a afla de unde a moştenit dragostea pentru cântec.

Pentru cei care încă nu vă cunosc, de unde sunteţi de loc?
- Sunt originară de la interferenţa dintre Ardeal şi Banat, sau cum îmi place mie să spun, de acolo de unde se pupă Ardealul cu Banatul, lucru care se observă şi în costumul meu dar şi în cântec. Satul meu de origine este Cernia, pe Valea Almaşului, o zonă foarte frumoasă ca şi locurile acestea unde mă aflu acum, în comuna Meteş.

De unde pasiunea pentru cântec dar şi vocea minunată pe care o aveţi?
- Eu cred că m-am trezit cântând, şi cred că înainte de a vorbi am cântat – nu sunt singurul interpret care spune acest lucru. În familie n-am avut pe nimeni care să aibă această pasiune, în schimb profesorii mei au fost oameni din toată zona: de pe Valea Almaşului, din ţinutul Bradului, de pe Valea Crişului Alb. M-am dus peste tot să culeg folclor, iar acum am reuşit, cred eu, după aplauzele publicului, să îmi încânt audienţa cu ceea ce cânt, autentic, adevărat. Noi interpreţii de folclor găsim mai multe variante ale aceleiaşi melodiei sau de multe ori găsim un vers, două pe care trebuie să le punem în valoare şi de aceea spun mereu că ne asemănăm foarte bine cu arheologii.

Pe unde aţi colindat cu frumoasele cântece?
-De-a lungul timpului am participat la diferite spectacole folclorice şi n-are rost să le amintesc pe toate pentru că sunt foarte multe. De pe urma lor m-am ales cu 10 trofee, multe premii şi premii speciale ale juriului. Am obţinut premii şi de la spectacolele pe unde am umblat în lume. Am fost în Franţa de câteva ori, în Austria, Ungaria, Italia, în multe locuri foarte frumoase. M-am bucurat că doina noastră a fost apreciată şi acolo unde oamenii nu ştiau ce vorbim dar simţeau ce transmitem. Am foarte multe înregistrări, recent am înregistrat cu Radio Bucureşti, dar oamenii intră în posesia CD-urilor mele mai greu, pentru că eu nu stau pe tarabe în piaţă, iar Electrecord care mi-a multiplicat înregistrările de la Novisad, le-a răspândit în partea de sud a ţării şi în Moldova, unde s-au epuizat foarte repede.

Care este profesia dumneavoastră?
-De la tipograf până la profesor le-am făcut pe toate. Am predat religia vreo 5 ani şi am absolvit Universitatea ”Hyperion” din Bucureşti, Facultatea de Arte-Muzicologie, iar în acest an urmează să-mi dau dizertaţia în marketing pentru că acesta este aplicabil inclusiv în domeniul artei.

Ce le doriţi moţilor ?
-Ce aş putea să le doresc, decât să le dea Dumne zeu putere să treacă peste toate greutăţile, să ia exemplul înaintaşilor care au ştiut să treacă peste toate relele astfel ca neamul să rămână în picioare, să nu abdice nici în ziua de astăzi şi să continue lupta ca neamul românesc să triumfe. Doamne ajută şi numai bine pentru toţi!

Sursa articolului: http://www.zda.ro/home/o-mesagera-a-cantecului-popular.html

File de poveste

Rosia Montana nu a fost dintotdeauna locul sarac si aproape pustiu de acum. In trecutul indepartat, pe vremea Imperiului Roman, Rosia Montana era o referinta miniera de necontestat. Aici avea sa se concretizeze in timp cea mai importanta exploatare aurifera ale noii provincii Dacia.

Denumirea initiala a Rosiei Montana a fost “Alburnus Maior”, fapt sustinut de tablitele cerate gasite in galeriile romane, datand de la 6 februarie 131 d. C. Primii mineri adusi in Rosia Montana la comanda Imperiului Roman au fost de orgine croata si albaneza. Activitatea lor era atent urmarita de un “procurator aurarium” al administratiei romane, cu sediul la Ampelum, sau Zlatna de astazi. Relatia dintre mineri si statul roman era reglementata cu rigurozitate, tablitele cerate indicand contracte de munca, acte de vanzare-cumparare sau atestari ale infiintarii unor colegii profesionale.

Dupa retragerea administratiei romane, la Alburnus Maior a continuat exploatarea, de data aceasta fiind adusi mineri de orgine germana. Regii Ungariei si imparatii Austriei au fost si ei  interesati de aurul de la Rosia Montana, dovada stand tehnologiile dezvoltate de ei de-a lungul timpului.

Pe parcurs,  denumirea de “Alburnus Maior” a suferit si ea modificari, documentele atestand cel putin patru alte variante: Chernech- “teritoriul de langa masivul Carnic” (1347), Rubeo fluminae- “paraul Rosiei” (1524) si in final denumirea maghiara de Verespatak, datata la 1592. 

Rosia Montana de astazi are o suprafata de 42 de km patrati si cuprinde pe langa satul de resedinta alte 15 sate. Peste 2.500 de oameni traiesc aici si spera sa fie reluata activitatea din mina, aceasta fiind traditia milenara a locului.