Soarta Munţilor Apuseni

Munţii Apuseni, vestita “Ţară de Piatră” a oferit prin bogăţiile subsolului şi frumuseţea locului condiţii de viaţă îmbelşugate nu pentru moţi, locuitorii milenari ai munţilor ci pentru venetici şi cotropitori. De-a lungul istoriei moţii s-au ales cu munca, suferinţele şi necazurile. Experienţa tristă pe care au avut-o de-a lungul istoriei începând cu Horea, Cloşca şi Crişan şi sfârşind cu “prinţul” moţilor şi al Ardealului, Avram Iancu, i-a făcut să fie neîncrezători şi inospitalieri. În realitate ei, moţii, sunt nişte oameni de omenie care odată câştigaţi cu o idee cinstită poţi conta pe ei până la moarte.

Începând din 1997, odată cu aplicarea strategiei “moţului” Victor Ciorbea şi a guvernului său de restructurare a mineritului, în fapt de falimentare voită a unei ramuri importante a economiei naţionale, mineritul în Munţii Apuseni a intrat sub ghilotina FMI şi capul acestuia a coborât pe toboganul dispariţiei. În loc ca extracţia de aur, cupru, metale neferoase, uraniu să fie revigorată de stat prin aplicarea unor tehnologii avansate, care în acea perioadă nu erau deloc scumpe, s-a preferat ca “ultimele rămăşiţe” ale mineritului din Munţii Apuseni să se închidă iar locuitorii lor, moţii, să cerşească din nou din poartă în poartă.

Nu ştiu de ce, în România postdecembristă, guvernele perindate nu au luat în considerare o strategie pe termen mediu şi lung legată de resursele României şi în special de resursele extraordinare minerale din Munţii Apuseni pe baza “triajului economic” al importanţei lor. Aşa cum în spitalele din România şi din toată lumea funcţionează triajele la urgenţă pe baza principiului priorităţii aşa ar trebui să funcţioneze şi triajele legate de economia României iar această strategie să fie susţinută de toate guvernele de stânga sau de dreapta. Industria energetică: gazele, petrolul, curentul, cărbunele, industria extractivă din care face parte şi cea din Munţii Apuseni, aur, cupru, metale neferoase, uraniu ar trebui să fie intangibile pentru străini pentru a asigura independenţa şi prosperitatea României.

Din păcate programul de închidere a unităţilor miniere din Munţii Apuseni a continuat dramatic şi în perioada 1997-2008, s-au închis exploatările miniere Baia de Arieş cu mina Puţ Iosif, mina Buturoasa, exploatarea de la Zlatna cu minele: Haneş, Larga şi Valea Babei, Roşia Montană, Roşia Poieni care lucrează în “avarie” şi s-au disponibilizat peste 5600 de salariaţi. Guvernanţii României “conduşi” magistral de Banca Mondială şi FMI au derulat un program de “regenerare socio-economică” a zonelor miniere desfiinţate. Programul cuprindea o serie de măsuri ca: stimulare financiară, microcredite de sprijin pentru întreprinzători, granturi mici şi de dezvoltare socială a comunităţii miniere care au rămas doar pe hârtie sau doar la început, transformându-se într-un “proiect de degenerare” a unor localităţi din Munţii Apuseni: Baia de Arieş, care rămâne şi fără spital, Roşia Montană, Almaşu Mare, Lupşa, Sălciua, Poşaga, Ciuruleasa sau Mogoş.

S-au dezvoltat aşa-zisele activităţi productive cum sunt: agroturismul sau culesul ciupercilor şi al fructelor de pădure care sunt sigur că nu vor asigura un trai decent pentru moţi. Desigur că s-a dezvoltat o “activitate productivă” pentru cei de la putere sau sateliţii lor şi anume tăierea sălbatică a pădurilor din Munţii Apuseni cu sute de “joagăre” care transformă copacul în scândură şi apoi este exportat în Occident fără să fie înnobilat de muncă românească. Aceşti magnaţi ai lemnului ar trebui să plătească un impozit substanţial pentru sănătate deoarece un singur copac produce într-un an 10 tone de oxigen de care plămânii moţilor au atâta nevoie. N-au să plătească niciodată acest impozit imaginat de mine, dar cel puţin să planteze pentru un pom tăiat, alţi doi în loc.

Ar trebui ca acum, în anul 2012, să fie încheiate lucrările de reconstrucţie ecologică a minei Baia de Arieş-Puţ Iosif-Iaz Brădeşti cu cianuraţia de 1 şi 2 sau la Buturoasa cu cianuraţia de 3. Nu cred că moţii, aceşti oameni destoinici şi cu apetit de carte şi şcoală, nu înţeleg pericolul pe care-l prezintă cianurile pentru sănătatea lor, a copiilor şi a nepoţilor lor. Sunt convins că există o alternativă de extracţie a aurului fără cianuri pe care guvernul României o va găsi. Sunt convins că va exista o alternativă pentru ca Ţara de Piatră să nu devină o ţară a sărăciei, iar moţii să nu mai spună de data asta nu la Viena ci la Bucureşti: “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.”
(sursa articol)

Băsescu către noul Guvern: Investiţiile în mineritul de aur şi cupru, soluţie pentru locuri de muncă

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni seară, că se aşteaptă de la noul Guvern să găsească soluţii de creare de noi locuri de muncă, el reiterând că investiţiile în exploatările de minerit de aur şi cupru reprezintă o astfel de soluţie.

Şeful statului a spus că aceasta reprezintă "o soluţie cu resurse proprii" pentru crearea de noi locuri de muncă, spre deosebire de aşteptarea investitorilor "care să vină să mai facă un mall".

"Cred că aici avem o soluţie cu resurse proprii, nu trebuie neapărat să stăm în aşteptarea unui investitor care să vină să mai facă un mall. Avem obiectul muncii aici", a afirmat Băsescu, în discursul său de la ceremonia de depunere a jurământului de către membrii Cabinetului Ponta.

El a arătat şi că deficitele structurale de la fondurile de pensii şi de sănătate provin tocmai din faptul că nu se reuşeşte crearea mai multor locuri de muncă.

"Mă aştept să găsiţi soluţii de creare a locurilor de muncă. Foarte mulţi cred că nu acesta ar fi cel mai important lucru. Vreau să ştiţi că deficitele structurale majore pe care le avem la fondul de pensii şi la fondul de sănătate provin exact din faptul că nu reuşim să creăm un număr mare de noi locuri de muncă. Şi aici probabil că investiţiile în minerit, şi nu am nicio reţinere să spun din nou, exploatările de aur, de cupru sunt o soluţie datorită creşterii preţului acestor materiale pe piaţa mondială", a spus Băsescu.

El a mai menţionat că modul cum vor fi făcute aceste investiţii în exploatările din minerit "este, sigur, o problemă a Guvernului".

Programul Cabinetului Ponta prevede reanalizarea situaţiei referitoare la "cazul" Roşia Montană, având în vedere preocuparea manifestată de public în această privinţă, urmând ca deciziile care vor fi luate să fie în acord cu interesul naţional, protecţia mediului şi legislaţia europeană.
(sursa articol)

Averea din adâncuri a României

România stă pe bogății minerale de zeci sau poate chiar sute de miliarde de euro. Aurul, argintul, cuprul, magneziul, dar și apa minerală, sarea sunt printre cele mai importante substanțe aflate în subteranul țării noastre. Ce avem de gând să facem cu ele?

O spun la unison mulți economiști, analiști și investitori: resursele naturale vor fi miza următorului deceniu. A spus‑o foarte tranșant și investitorul american Jim Rogers, fost partener al celebrului George Soros, prezent luna aceasta la o conferință în București. „Resursele naturale vor fi cea mai interesantă parte a economiei mondiale în următorii 10–20 de ani", a declarat Rogers.

„România are o istorie în agricultură, minerit, energie și trebuie să profitați de aceste atuuri", a adăugat investitorul, care în ultimii ani a abandonat investițiile în valute și acțiuni, iar acum cumpără masiv contracte pe metale, mărfuri și investește în agricultură. 
Iar dezbaterile din ultimele luni din țara noastră arată același lucru: resursele naturale sunt adevărata afacere a momentului, fie că este vorba de aur, cupru, gaze de șist, păduri sau energie regenerabilă.
Unele din cele mai importante resurse naturale ale României se află în subteran, sub formă de minereuri. Revista MONEY Magazine a încercat să facă o analiză a celor mai importante bogății din subsolurile României și a felului în care ar trebui să fie gestionate pentru a maximiza valoarea lor pentru populație.

Cert este că, începând cu 1990, sectorul minier s‑a restrâns continuu în România. Din 1998 până în 2007 au fost închise circa 550 de mine și au fost disponibilizate zeci de mii de persoane din acest sector, după cum se arată în documentul „Strategie a industriei miniere pe perioada 2008–2020" publicat tot pe site‑ul ANRM.

„În 2003, în companiile de minerit controlate de statul român lucrau 68.000–70.000 de oameni. În 2006–2007 mai erau 42.000, iar acum mai lucrează circa 24.000 de oameni. Jumătate din acești oameni lucrează în companiile de cărbuni, apoi vin cei din sare și apoi cei care lucrează în minele de uraniu", a declarat recent pentru „Ziarul Financiar" Sorin Găman, director general al Direcției Generale pentru Resurse Minerale din Ministerul Economiei. Acum, interesul pentru minerit s‑a reaprins datorită contextului internațional. Prețurile metalelor au crescut masiv la bursele internaționale și tendința se pare că va continua ani buni de acum înainte. Prețul cuprului spre exemplu a crescut de la circa 2.500 de dolari pe tonă în 2000 la 8.000–9.000 de dolari pe tonă în prezent. Și prețul aurului sparge record după record și probabil o să treacă de pragul psihologic de 2.000 de dolari pe uncie. Poate România să profite de acest trend global?

PROBLEME. La momentul actual, una dintre problemele cele mai mari ale industriei de minerit a României este dotarea tehnologică foarte învechită (utilaje de 30–40 de ani). O a doua problemă este lipsa unor industrii în amonte și în aval, astfel că cea mai mare parte a producției trebuie să fie vândută la export neprelucrată, în timp ce țara noastră cumpără metale prelucrate din import. Banca Națională a României a încetat de pildă în 2000 să mai cumpere aur de pe piața internă, se arată tot în documentul de pe site‑ul ANRM. O altă problemă majoră este lipsa de specialiști în condițiile în care foarte puține persoane au mai fost interesate în ultimii zece ani să urmeze studii în acest sector.

„Anul trecut în România nu a absolvit nici un preparator", spune Gelu Mărăcineanu, specialist în această industrie. Preparatorul este acea persoană care separă substanța valoroasă din minereu de restul compoziției care nu este utilă. În Occident, aceasta este o meserie foarte apreciată și bine plătită. De asemenea, la institutele de profil din România au rămas doar specialiști din garda veche și problema este aceeași: lipsa de personal competent. „Există un Institut Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive în București – INCDMRR. De ce nu este proiectant general nici Pentru Roșia Montană, nici pentru Roșia Poieni?", se întreabă de exemplu Mărăcineanu. El mai spune că multe din institutele de cercetare din România „au trăit" în ultimii ani din bani de cercetare de la stat, făcând diverse proiecte de cercetare fără nici o utilitate practică. În opinia specialistului, prioritatea Guvernului României ar trebui să fie industriile din jurul mineritului, și nu simpla exploatare a unui zăcământ sau a altuia.

„Este clar că aceste mine au nevoie de investiții, dar marea problemă este că, și dacă se fac toate aceste investiții, efectul de multiplicare va fi minim. România nu mai produce nici măcar vagoneți de mină, nici cale ferată de mină, nici măcar materialele și consumabilele nu vor fi cumpărate din România. Noi nu facem blindaje pentru mori, nu mai facem concasoare, nu facem corpuri de măcinare", enumeră acesta. De asemenea, toate aceste minereuri ar trebui procesate în România pentru a le crește valoarea adăugată, și nu vândute la export în formă brută.

LA STAT. Gelu Mărăcineanu este unul dintre cei mai apreciați specialiști în domeniu de la noi din țară. A absolvit Facultatea de Minerit a Universității din Petroșani și are și un doctorat în domeniu. Mărăcineanu a fost timp de nouă luni președintele ANRM, până când a fost demis în octombrie 2009 de fostul premier Emil Boc, în contextul unor speculații că ar fi un apropiat al omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. De altfel, în prezent, Mărăcineanu este Project Manager la un proiect privat de explotare a magneziului de la Budureasa (Bihor) derulat prin firma Geoasset.

Geoasset este deținută oficial de politicianul Cozmin Gușă, dar presa a speculat că în spate s‑ar afla Sorin Ovidiu Vântu. „Eu sunt managerul proiectului și mă ocup de partea tehnică, nu mă interesează cine este acționarul", spune Gelu Mărăcineanu. El mai spune totodată că nu ar mai accepta niciodată o funcție la stat. „Aș putea să fiu un specialist care să ajute din afară, aș face‑o cu mare plăcere, dar să fiu ancorat într‑o funcție de secretar de stat sau director în cadrul ministerului, niciodată în viața mea. Pentru că nu poți să faci nimic, sunt tot felul de interese de care, dacă nu ții cont, ești înlăturat", spune acesta. O mare problemă este și lipsa de profesioniști din instituțiile statului – mulți oameni din ministere și agențiile de stat nu au studii de nici un fel în domeniu.
Salarizarea în aparatul de stat este iarăși prost gândită. El a avut, de pildă, când era șef ANRM, un salariu de 5.400 de lei, iar ceilalți funcționari din Agenție aveau salarii de 1.500–2.000 de lei. „Se constată o deprofesionalizare a întregului aparat de funcționari din zona statului", afirmă acesta.

ENERGIA E CHEIA. Mărăcineanu crede că abordarea actuală a Guvernului României este neprofesionistă. El consideră că ar fi nevoie de o perioadă de cel puțin trei‑șase luni pentru o analiză serioasă a domeniului, și abia după aceea formulată o strategie națională. Guvernul, spune el, ar trebui să țină cont de relațiile dintre industria mineritului și cea a energiei. „Ponderea cheltuielilor cu energia în aceste combinate este foarte mare. În momentul în care vine un investitor străin în România întreabă două lucruri.
Primul: care este prețul la energie electrică și la gaze și al doilea: care este costul forței de muncă". În aceste condiții, Guvernul va trebui să rezolve problema „băieților deștepți" din energie. „Este inadmisibil ca, într‑o perioadă de criză, când statul reduce pensiile și taie alocațiile de creștere a copiilor, OMV Petrom să aibă un profit de aproape un miliard de euro, la o cifră de afaceri de 5 miliarde de euro. Au omorât totul în jur: agricultură, consum și industrie", spune acesta. Potrivit rezultatelor financiare făcute publice la începutul acestui an, în 2011, OMV Petrom a înregistrat un profit net de 866 de milioane de euro, în creștere cu 72% față de 2010. Acesta este cel mai mare profit raportat vreodată de o companie românească.

PRIVATIZĂRI, DAR ALTFEL. Se pare că Guvernul are de gând să continue privatizările din minerit. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a declarat recent la o emisiune de la B1 TV că Guvernul va relua privatizarea Cupru Min. „Se reia procesul, având grijă ca în dosarul de licitație să nu lipsească nimic, cu o evaluare care să nu aibă nici o umbră asupra ei, cu o firmă recunoscută, internațională", a declarat premierul. Interesul firmelor străine rămâne la fel de mare.
Roman Copper Corp., de pildă, firma care câștigase licitația de la Cupru Min, a angajat recent una dintre cele mai puternice case de avocatură din România, NNDKP, în încercarea disperată de a relua discuțiile privind preluarea producătorului de cupru, după ce negocierile cu statul au fost sortite eșecului.
De asemenea, premierul a mai spus că dorește o decizie și în chestiunea Roșia Montană, o controversă care durează de peste șase ani. „Roșia Montană înseamnă locuri de muncă, e o prioritate. Privesc foarte tehnic și nu dau înapoi în fața unui adevăr. Nici nu sunt ecologistul de vârstă nouă care brusc și‑a reinventat propria identitate politică în niște haine pe care nici el nu le crede", a mai declarat Ungureanu.
(sursa articol)

Am fost in cea mai veche mina de aur romaneasca

Săptămâna trecută am avut ocazia să vizităm unul dintre cele mai interesante locuri din România, care va deveni şi unul dintre obiectivele turistice cu mare potenţial. Este vorba despre fosta mină de aur Cătălina-Monuleşti, aflată în comuna Roşia Montană, unde arheologii au găsit urme incontestabile ale exploatărilor romane din secolele în care s-a format poporul român.

Partea vizitabilă a minei, ce reprezintă doar puţin din cei 140 de kilometri de galerii, va fi deschisă publicului larg după finalizarea cercetărilor. Întreaga investiţie va fi suportată de compania minieră Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care a demarat de aproape un deceniu un extins program de explorare şi conservare arheologică în întreaga zonă.
(sursa articol)

Mineritul, destinul paradoxal al Roşiei Montana

A fost creată de mineri în timpul Imperiului Roman şi a cunoscut apogeul într-o perioadă de exploatare intensă a resurselor naturale. A decăzut apoi din ce în ce mai tare odată cu comunismul, astfel încât azi oamenii din zonă nu mai pot să practice meseria care a dat naştere comunei.

Alburnus Maior, căci asta era denumirea latină a Roșiei Montane, a apărut pe harta căutătorilor de aur încă din secolul al II-lea după Hristos, adică din perioada primei atestări documentare, din anul 131. Roșia Montană a fost întemeiată de romani sub numele de Alburnus Maior și era locuită de mineri aduși din provincii ale Imperiului, în mare parte din Dalmația (parte din Croația de astăzi) și Illyria (parte din  Albania de astăzi și fosta Iugoslavie).

Minerii din antichitate erau organizați foarte bine de către administrația romană, fiind conduși de un procurator aurarium, cu sediul la Zlatna. Romanii sunt cei care au început aici pentru prima dată exploatarea de aur și argint, folosindu-se de sclavi și coloniști pe care îi aduseseră special pentru acest meșteșug.
Încă de pe atunci, mineritul s-a dezvoltat în strânsă legătură cu administrația. Relațiile dintre mineri și statul roman erau riguros reglementate, mărturie fiind cele aproximativ 25 de tăblițe cerate păstrate până astăzi și care erau, de fapt, contracte de muncă și acte de vânzare-cumpărare.

Mărturiile din adâncuri

De la romani ne-au rămas moștenire o serie de galerii săpate cu ciocanul, dalta și târnăcopul, adică tehnologia de ultimă generație la acel moment. Galeriile pot fi văzute și astăzi de vizitatorii dornici să simtă atracția istorică a aurului din Roșia Montană. Structura gândită de romani a fost extinsă și utilizată în continuare și în perioada medievală, iar aurul din zonă a devenit din ce în ce mai cunoscut în mai toate colțurile Europei.
Din ordinul împărătesei Maria Tereza, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost creat Tăul (lacul) Brazi, având rolul de a pune în mișcare șteampurile din zonă. De atunci au mai fost construite multe alte tăuri - lacuri artificiale - care deserveau peste 1.200 șteampuri.

Roşia Montana în vremurile ei de aur

Tehnicile folosite pentru extragerea minereului aurifer s-au schimbat de-a lungul timpului, așa cum s-a schimbat și forma în care se găsește aurul. În toată această perioadă, roșienii au lucrat cu întreaga familie în minerit: bărbații în galerii, femeile la deservirea șteampurilor și la alegerea minereului măcinat cu șaitrocul (instrument special de lemn, folosit la cernerea aurului din minereul măcinat).
Astfel, tot meseria practicată din tată-n fiu a dus Roșia Montană în perioada sa "de aur".

 Datorită renumelui și bogăției aduse de exploatarea minieră de aur, Roșia Montană se putea mândri la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea cu cinematograf, teatru, sală de bal și străzi iluminate. Raiul dăruit de Dumnezeu locuitorilor Roșiei căpăta contur pentru că hărnicia lor a fost răsplătită.  Aurul atrăgea din ce în ce mai mulți oameni în zonă, de diverse naționalități și religii, iar comunitatea îi primea pe toți cu brațele deschise.
Vălul s-a lăsat asupra acestei regiuni odată cu venirea comunismului. Regimul proaspăt instalat decidea în 1948 naționalizarea exploatărilor private, iar exploatarea mai funcționa doar în mina de stat. Chiar și așa, oamenii Roșiei Montane au continuat să își vadă de treabă și să își iubească meseria practicată de familiile lor din străbuni.

Pierderile pe care mina de stat din Roșia Montană le avea în perioada comunistă au continuat, din păcate, și după 1989; tehnologia veche, lipsa banilor și a unei strategii clare pentru această zonă au dus la închiderea acestei legendare exploatări în anul 2006.
Comuna a decăzut treptat, casele s-au degradat, mulți tineri au părăsit zona pentru a-și face un viitor mai bun peste hotare, iar mediul a suferit în continuare de pe urma poluării istorice. Dintr-un trecut strălucitor, Roșia Montană a rămas o localitate condamnată la sărăcie.
Chemarea aurului există însă în continuare printre roșieni, iar ecourile vor continua să se audă până când oamenii își vor regăsi pasiunea căreia i s-au dăruit timp de generații întregi, de aproape două mii de ani. În prezent, ei speră că proiectul minier propus de compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) va duce mai departe tradițiile localnicilor. Proiectul este în curs de avizare și, odată demarat, ar putea crea mii de locuri de muncă.

Sondajele arată că localnicii îşi doresc reluarea exploatării miniere de la Roșia și sprijină proiectul propus de RMGC. Susţinătorii proiectului cred că acesta va schimba situația economică a zonei și starea de spirit a locuitorilor săi.
(sursa articol)

“Turismul? Ălă nu e lucru !” – zic ortacii de la Roşia Montană

Galeriile spectaculoase din fosta mină Cătălina Monuleşti vor putea fi vizitate de turişti de anul viitor, alături de clădirile de patrimoniu din Roşia Montană. Vor fi deschise publicului galerii datând din perioada medievală, modernă şi contemporană, studiate în prezent de specialişti din Franţa. Aproape 15 milioane de euro au fost investiţi în cel mai grandios proiect de restaurare din istoria modernă a României. Peste 300 de case din centrul istoric vor fi consolidate. Aşa îl înţeleg pe Piso, arheologul de la Cluj, care înghite sughiţuri că nu a coordonat lucrarea. Totdată şi pe Zeno Cornea, că moare de ciudă că nu a fost angajat şi el la “Gold” şi acum stă la războiul de ţesut carpete ecologiste.

Galeria Cătălina-Monulești este situată în centrul istoric al comunei Roşia Montană, fiind una dintre minele romane, clasificate ca monument protejat. Aici s-a descoperit cel mai mare număr de tăblițe cerate datând din anii 131-167 după Hristos. viitorii turişti vor primi câte o copie din acest artefact unic pe teriotoriul României. Pentru cei care nu ştiu, celebrele plăcuţe sunt contracte prin care lucrătorii se angajau să dea jumătate trezoreriei imperiale.

Galeria păstrează urme de exploatare din toate epocile istorice. Având o structură instabilă şi fiind pe alocuri surpată, accesul a fost blocat pentru o lungă perioadă de timp. Lucrările de restaurare realizate de Roşia Montană Gold Corporation permit, la ora actuală, accesul ȋn galerie.  Ȋn continuare se fac cercetări arheologice pentru punerea ȋn valoare a galeriei şi transformarea acesteia ȋntr-un obiectiv turistic de interes.
În viitor, în paralel cu proiectul minier, vor fi amenajate spre vizitare mai multe secţiuni de galerii din diferite perioade istorice, astfel încât vizitatorul va putea să vadă cum a început şi cum s-a dezvoltat mineritul în Roşia Montană, din perioada romană şi până în epoca contemporană.
Pentru consolidarea, întreținerea şi securizarea accesului la Cătălina Monuleşti lucrează în prezent peste 50 de mineri, îndrumati de specialişti din Franţa în arheologie minieră de subteran.

În timpul lucrrărilor au fost descoperite mai multe artefacte, care au fost deja expuse în prima casă din centrul istoric care găzduieşte expoziţia de istorie a mineritului. În fiecare an, circa 10.000 de turişti trec pragurile casei nr 325.

Galeria va face parte din viitorul Muzeu Modern al Mineritului din Roşia Montană. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple guvernul trebuie să treacă peste închistarea ultimilor şase ani.
92 % dintre locuitorii comunităţii doresc să înceapă proiectul. Oamenii vor să muncească, spune Adrian Gligor, directorul de patrimoniu al RMGC. Deja şi-au pierdut răbdarea. Turism? Aia nu-i lucru, spun mai mereu moţii ortaci.
(sursa articol)

Celebra galerie romana Catalina-Monulesti se poate vizita in siguranta

Zece ani de cercetari arheologice la Rosia Montana - aceasta este tema unei dezbateri care reuneste la Alba Iulia circa o suta de istorici si arheologi din tara si strainatate, in cadrul unui simpozion organizat de Muzeul National al Unirii Alba Iulia si Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, in parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Romaniei.

Programul evenimentului include prezentari si dezbateri, o expozitie amenajata in cladirea Rectoratului Universitatii si o vizita la Galeria Catalina-Monulesti din Rosia Montana, aflata in curs de restaurare.

Printre invitatii prezenti se numara specialistii Beatrice Cauuet, Laboratoire TRACES-CNRS, Universite Le Mirail, Toulouse; David Jennings, Oxford Archaeology; Acad. Alexandru Vulpe, Presedintele Sectiei de Arheologie si Stiinte Istorice a Academiei Romane; Acad. Razvan Theodorescu, membru al Sectiei de Arte, Arhitectura si Audio-Vizual a Academiei Romane; Paul Damian, director adjunct al Muzeului National de Istorie a Romaniei, Bucuresti; Moise Achim, prorectorul Universitatii "1 Decembrie 1918" Alba Iulia; Constantin Inel, director adjunct al Muzeului National al Unirii Alba Iulia.

Specialistii prezinta istoricul cercetarilor arheologice de la Rosia Montana, rolul autoritatilor in conservarea patrimoniului si proiectele de punere in valoare a acestuia, cu accent pe restaurarea galeriei Catalina-Monulesti.

Pana in prezent, in conformitate cu angajamentele luate pentru dezvoltarea proiectului minier, compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a sustinut ample cercetari si a reabilitat o parte importanta a acestei galerii cunoscute la nivel international, astfel incat publicul poate vizita o zona in siguranta. "Galerii similare exista si la Brad, Bucium sau Almasu Mare, dar Catalina-Monulesti este prima galerie romana reabilitata pentru accesul publicului in siguranta si ea poate fi integrata, dupa finalizarea lucrarilor, in circuitul turistic", declara Adrian Gligor, Vicepresedinte Patrimoniu si Dezvoltare Durabila, RMGC.

Expertii in arheologie miniera au stabilit pe baza datarii cu radiocarbon ca artefactele descoperite in galeria Catalina-Monulesti, provenind de la scarile de acces si de la o instalatie hidraulica de evacuare a apei, dateaza din epoca romana (secolul al II-lea d.H.). Galeria va face parte din viitorul muzeu al mineritului pe care RMGC il va dezvolta in paralel cu proiectul minier. Datarea certa a artefactelor este cu atat mai importanta cu cat acestea se afla intr-o excelenta stare de conservare, fapt care va da o si mai mare relevanta viitorului traseu turistic.

"Descoperirea in-situ a acestui ansamblu coerent de artefacte de epoca romana este deosebit de importanta. Se contureaza in acest fel un ansamblu unitar si coerent de vestigii ce vor constitui o atractie turistica deosebita in viitorul muzeu al mineritului pe care RMGC s-a angajat sa il amenajeze in sectorul Catalina-Monulesti.
 Acest perimetru minier va putea fi vizitat in conditii de siguranta deplina, iar vizitatorii vor avea ocazia sa descopere calitatea inginereasca deosebita a minerilor romani, atat din perspectiva lucrarilor miniere propriu-zise (galerii trapezoidale, planuri inclinate), cat si a amenajarilor si instalatiilor utilizate in subteran in vederea asigurarii securitatii (armaturi), circulatiei (scari monoxile etc.) si a evacuarii apelor subterane", subliniaza dr. Beatrice Cauuet, specialist in arheologie miniera si coordonatorul lucrarilor de cercetare.

Conform specialistilor care studiaza zona, un proiect minier modern reprezinta singura solutie viabila pentru salvarea patrimoniului cultural de la Rosia Montana. "Cazul Rosia Montana trebuie tratat cu foarte multa responsabilitate, dar fara prejudecati si fara subiectivism exagerat.

Pana acum, prin argumente emotionale si punerea in circulatie a unor informatii false, s-a incercat acreditarea ideii ca principalul pericol la adresa patrimoniului vine din partea proiectului minier, ignorandu-se atat preocuparile RMGC de a investi masiv in salvarea si restaurarea acestuia, cat si starea avansata de degradare in care se gasea deja acesta la momentul in care RMGC si-a anuntat intentia de a desfasura activitati in zona.
Pe langa acestea, din partea organizatiilor si persoanelor care s-au pronuntat pentru interzicerea activitatilor industriale nu a venit nicio propunere constructiva reala de dezvoltare alternativa sau o initiativa de compromis rezonabil.", este de parere academicianul Razvan Theodorescu, membru al Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Rosia Montana (GIMPRCM).
Inca din vara anului trecut, GIMPCRM recomanda autoritatilor competente sa urgenteze procesul de decizie cu privire la implementarea proiectului minier propus de RMGC.

Simpozionul de la Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia gazduieste si expozitia "Mineritul, o istorie continua la Rosia Montana", care prezinta artefacte descoperite la Rosia Montana in cadrul Programului National de Cercetare "Alburnus Maior" (2001 - 2006), initiat de Ministerul Culturii si Patrimoniului National si coordonat de Muzeul de Istorie a Romaniei, cu finantarea RMGC conform obligatiilor legale.
(sursa articol)